Mântuirea prin iubire - Carmen
Poezie adăugată de: Ina M.

    sâmbătă, 06 februarie 2016

În viața ce-o trăim zi după zi
Și o slăvim mai mulți în poezii
Începem, chiar de prunci, prin a sorbi
Iubirea mamei, fără a vorbi...
Și ne hrănim cu dragostea ei pură
Până cuvinte scaldă a noastră gură
Cu focul viu al rostului de-aici:
Iubirea ce topește sloiuri reci!

Când anii se adună peste noi,
Trăim iubirea pură doar în doi...
La flacăra ei sacră ne-ncălzim,
Doar inimile le mai auzim
Cum într-o simfonie-și potolesc
Setea de dragoste și ce e pământesc.

Dar timpul curge și viața ne duce
Spre locul unde ne-nchinăm la cruce
Și-acolo luminați de-acea credință
Că este-n noi și ne stă în putință
Iubirea s-o lăsăm drept moștenire...
Sufletu-i gata pentru mântuire!



vezi mai multe poezii de: Ina M.




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc, Mirela! Dar mai frumoasă a fost ideea Adinei..."Ascult cum înflorește un cais"....Superb! M-a inspirat!
Ina M. (autor)
duminică, 07 februarie 2016


Iubirea chiar ne a fost lăsată moștenire !
Frumoasă idee, Carmen !
Cu drag,
mirimirela
duminică, 07 februarie 2016


Mulțumesc, Domnule Mugur! Imaginile sunt create cu puterea minții și trăirile sufletului ca să lumineze alte minți și să mângâie alte suflete... Cu drag!
Ina M. (autor)
sâmbătă, 06 februarie 2016


Imi plac imaginile create atat de frumos
mugur_m
sâmbătă, 06 februarie 2016