Copacul - Marin Sorescu
Adăugat de: segemarius

In ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamantul.
Si simt sub coaja-i, palma batucita,
Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.

Din cand in cand trazneste manios
Si se razbuna norii in furtuna.
Un fulger de-o veni, ratacitor,
Deodata amandoi l-om frange-n mana.

Cuprins de lasitate, fug pe camp
Si picurii ma-ndoaie de mijloc.
El isi asuma riscul verticalei,
Dispus in orice clipa sa-si dea foc.

Singuratatea asta care fuge...
Singuratatea lui infipta-n lut...
Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate.
Furtuna grea ne tine de urat.



vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Marius > poezia acestui mare poet roman, imi aminteste de cum canta pe vremuri, Aurelian Andreescu. Multumesc!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 19 mai 2017


Te salut Aurel cu stima si respect
segemarius
joi, 11 iunie 2015


Multumesc, Marius, pentru Marin Sorescu
ALapis
joi, 11 iunie 2015