Simetrie - Marin Sorescu
Adăugat de: Adina Speranta

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.



vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Jocul alegerilor este cel care este guvernat de destin si nu neaparat de noi insine. Daca te arunci sa cauti puful si sa nu te raneasca viata e un semn de slabiciune. Alege , chiar daca e gresita alegerea , liberul arbitru a dictat-o si inseamnaca pentru tine a fost alegerea corecta. Iar Marin Soresc a ales sa scrie poezie geniala. In cerul din stanga sau din dreapta , isi merita locul in Olimp. Multumesc Adina pentru reintalnirea cu poezia lui Sorescu.
stomff
marţi, 19 mai 2015


Nu e nimic , Aurel , sincer. Imi plac si glumele , dar parca nu la Sorescu ...Stiu!
Poti glumi la poeziile mele :)...

Multumesc de lectura , Roxana .
Adina Speranta
luni, 18 mai 2015


Asa ti se pare , Adina,eu doar glumesc,fiecare are parerile lui,nu râd de nimeni.
Nu-mi permit .
ALapis
luni, 18 mai 2015


Are el ceva al lui, Sorescu, adica este el, asa, cam genial de felul lui. Si parca am avut si eu drumurile acelea, plus prapastiile (fara puf, de unde puf in prapastii?). Si toate drumurile erau tare batatorite de pasii altora. Dar finalul, eheeeei, la poezia aceasta e apoteotic. Si cerul e dilematic! :)
roxana.c
luni, 18 mai 2015


Aurel , aceasta poezie , la modul figurat , prezinta trecerea prin viata , alegerile gresite , de multe ori regretate prea tarziu sau facute din incapatanare , cum spune Sorescu "in vrajmasie"....La final te las pe tine sa intelegi la ce anume se refera .

Nu putem rade de Sorescu , ii datoram respect !
E adevarat ca e o poezie in vers alb , dar asta nu ii rapeste frumusetea ... E foarte profunda , o lectie de viata . Cu alte cuvinte , sa ne asumam alegerile .

Mirela , multumesc pentru lectura . :)

Cu prietenie .
Adina Speranta
luni, 18 mai 2015


Îl APRECIEZ PE MARIN SORESCU,IN SPECIAL VERSURILE CU RIMA,ACOLO A FOST PROFESOR.
E bine sa nu fim tristi, Miri
ALapis
luni, 18 mai 2015


:))) Aurel ești un fenomen ! Am râs singură ! În altă ordine de idei, mi a plăcut mult poezia. (Cam așa am făcut și eu ,până acum.) :(
mirimirela
luni, 18 mai 2015


:))) Aurel ești un fenomen ! Am râs singură ! În altă ordine de idei, mi a plăcut mult poezia. (Cam așa am făcut și eu ,până acum.) :(
mirimirela
luni, 18 mai 2015


Mai bine facea spagatul sa vada ce se întâmplă si mergea pe degete pâne se intalneau iar drumurile,dar nu stiu ce facea la prapastii...sau mai bine nu pleca daca era asa nehotarat.
ALapis
luni, 18 mai 2015