Visul - Marina Ţvetaeva

Mă îngropai, mă uitai - şi iată-mă ca pe
scară
De o mie de picioare fără parapet.
Cu rapacitatea anchetatorului şi
copoiului
Toate tainele - visul mi le-a răvăşit
insolent.

Colinele - se părea, au îngheţat destul
de tare, -
Nu credeţi în morţile pasiunilor!
Ager, atent, - ca anchetatorul prin
camera
Inimii - iată-l plimbându-se Morfeu,
iscoditor.

Voi! Adunătura nimicniciilor!
Ce nu scapătă de pe acoperişuri înalte!
De-aţi şti, cum stând întins pe perine,
Te preschimbi şi pluteşti peste poate!

Te prăbuşeşti! Ca o găoace crăpată -
Viaţa cu povara ei de soţi şi soţii
Ager - ca pilotul peste locuri duşmane
Ce dorm - peste suflet visul îl ştii.

Trupul, care toate uşile şi le-a închis, -
Zadarnic! - deja în lung de vene
nucleele cântă.
Cu exactitatea zbirului şi operatorului
Rănile toate - visul mi le-a răvăşit, le
mai frământă!

Deschisă e! Nici un plesnet în micul rai
de sub cupolă,
Unde să te ascunzi de propriul ochi
înceţoşat
A profeţie. Duhovnic vândut
Toate tainele - visul mi le-a vânturat!

Traducere Leo Butnaru



vezi mai multe poezii de: Marina Ţvetaeva




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.