Menirea - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    luni, 02 noiembrie 2015

Priveşte-mă atent!
Sunt om normal
În sensul
Cel mai larg,
Citesc, alerg, muncesc
Să ies la mal,
Fǎrǎ sǎ umblu
Cu mila pe catarg.
Când vreau,
Arunc privirea-ntrebător,
Nu intru-n starea
Panicatǎ
Şi pot sǎ sugerez
Cǎ toate mor
Nǎscându-se, din nou,
Vreodatǎ.
La naştere,
Un ţipǎt
Anunţǎ triumfal
Ivirea,
Să ştie lumea
C-a mai venit un viu
Care,
După o vreme,
Va întǎri
Menirea
Necunoscutului ilustru
Plin de dileme.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.