Mi-e dor de pana lor - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: stefan doroftei doimaneanu

    duminică, 17 aprilie 2016

Mi-e dor de pana lor


În zilele cu neguri, nostalgicul m-apasă,
Privesc adânc în mine și nu e de ajuns,
Mi-e dor de corifeii versului romantic,
Dar și de cei ce eul mi-au străpuns.


Alecsandri mi-a dat parfum de flori,
Metafore, imagini si cântece din rai,
Pasteluri, doine, Toma Alimoș,
Chirițe și un Căpitan de plai.


„Flămând și gol, făr adăpost”
Coșbuc m-a țintuit de glie,
M-a învățat cum să-mi iubesc pământul
Pe care-l moștenim de-o veșnicie.


Baudelaire mi-a arătat morbidul
Ce doarme-n fiecare dintre noi,
Pe „Lethe” mi-a lăsat-o ca o pildă
De dragoste-nghețată într-un sloi.

Bacovia, cu-„amor de plumb”,
Singur prin ploaie meditând,
Pe scânduri ude așteptând
Decembre-le din când în când,


Tot auzind materia plângând,
Iar plumburiul țâșnind din pământ,
Mi-a explicat că până și tristețea
Are reverberații în cuvânt.


Esenin, acel „crâng părăginit de loc”
Ce la femei și vodcă da năvală,
Cu stihu-i plin de sănii și zăpadă
Mi-a poleit destinul cu sfială.


Cu Eminescu m-am născut în suflet,
„Glossa” m-a strecurat printre ciulini ,
Scrisorile mi-au modelat filozofia,
Călin și codrul lui m-au scuturat de spini,


Iar cu „Luceafărul” am străbătut neantul,
La stele am ajuns pân’ să răsară ,
La malul mării îl aștept continuu
Să ne-ngropăm în valuri într-o doară.


Nichita mi-e profesor la română,
Prin el cuvântul are noi valențe,
Cel trist devine dintr-o dată bucurie,
Cel vesel mă reintroduce în tristețe ,

Și-apoi mă retrimite-n depărtări
Spre zări nedefinite și nescrise,
Mă poartă-n infinit pe tainice cărări
În rânduri ce irup din manuscrise.

Mi-e dor de toți, de Blaga, Minulescu,
De pana lor din care versuri curg,
Mi-e dor de-aceste suflete nestinse,
De gândul lor cu har de demiurg.



vezi mai multe poezii de: stefan doroftei doimaneanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Pe Adrian Păunescu nu l-am amintit intenționat. l
Acestui mare poet, am să-i dedic un poem întreg,
așa cum el ne-a dăruit o Carte a cărților de
Poezie.
Cu stimă...
stefan doroftei doimaneanu (autor)
joi, 05 mai 2016


Frumosa poezie, abia acum am citit-o, vă felicit,
ați amintit dintre poeții clasici pe cei ce v-au impresionat,dar mai există unul ce nu e între clasici, contemporanul cu noi, Adrian Păunescu, poate e ultimul mare poet în opinia mea.
Considerație.
ALapis
joi, 05 mai 2016


Vă mulțumesc tuturor !
stefan doroftei doimaneanu (autor)
miercuri, 04 mai 2016


O poezie minunată, scrisă din suflet.
MONA
marţi, 19 aprilie 2016


Un poem muncit, impletit cu patriotism, imagini bine conturate si mult simt liric!
Dragos
marţi, 19 aprilie 2016


Stefan, ne-ai purtat pe la minunatii nostri poeti , ai conturat cate o trasatura definitorie pentru fiecare asa cum il percepi tu si noua ne-ai daruit bucuria de a-i simti aproape.
Pe alocuri ar mai fi nevoie de cate o mica cizelare ..dar mesajul , esenta sunt de baza.
Incantata de poezia ta :)
Adina Speranta
marţi, 19 aprilie 2016


Un poem pe care greu îl uiţi dacă l-ai citit odată. Felicit autorul
n_catalin
luni, 18 aprilie 2016


O poezie ce ne reaminteste cat de frumoasa este lumea, cat de binecuvatat este universul datorita acestor maestri ai versului, felicitari!
aspiranta
luni, 18 aprilie 2016


superb mesaj si plin de stralucire!imi place poezia.
georgiana
luni, 18 aprilie 2016


Absolut superba! am trait fiecare cuvant. Ai toata admiratia mea si pretuirea.
ancuta
luni, 18 aprilie 2016


E tulburător ce-ai scris...dar şi frumos...
simona
luni, 18 aprilie 2016


M-am delectat cu aceste versuri, mulţumesc.
Issa
luni, 18 aprilie 2016