Mic Tratat de Versificație - Yi Xiang * Tian Ren He Yi - Monad - X -

Mic Tratat de Versificație

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ
意象 * 天人合一

MONAD

[ X ]

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”
{ - - }
{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 8:6 }
҉
***
“山的暮光向東昇起。
裝飾品 - 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.
Zhuāngshì pǐn - tāmen jìnrù yínsè miànshā.“



***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[Armură].
„Nici un cânt, nu e pe lume,
Mai înălțător –
Decât cel ce-într-al Său Nume,
Cu blândețe a-I v-adune
Dintr-un duh cuvântător,
Chipul cel smerit!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Și cum îi nescrisă-alumii,
Nici vr’o slovă, cum nici filă,
N-a-i descoase ce-o ivaște:
Atât este, cât împilă –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
***
.[0, O].
Ce-i un punct? – Ce recunoaște!
Și cum află, așa va-‘și ști,
C-așa-i rostul ce-o ivaște,
Sub veșmântu-i, de-o piti,
Când vr’o slovă, cu-arsa-i filă,
La-încioplirea-i, le-o fiaște!..
***
.[0, O].
Atât iaste, cât împilă –
Fără tâlcu-i, făr’ de-un nume;
- C’-așa-i rostu’-întrecetirei,
Centrualimbuluiînfilă
La-încioplirea-i ce-o cuprinde
Anemicniciei!..
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
- Însă iasta ce-o scriu colea,
Lumii-a coase ce-o ivaște;
Au da-‘n rug încins, ofranda-mi,
Ducă-o-va-’n Ceruri!
***
.[0, O].
Ici, ce-i va rămâne, lumii?!
Tristele-adevăruri!
- C’-așa-i rostul ce derivă
Sub veșmântu-i, arsu-i glas
Care-o slovă-‘și stoarce-‘n fila-i;
Eu, în schimb – un punct, rămân...
***
.[0, O].
Dintr-acolo, pe-uni’ șădeam,
- Ici, ascuns, pe sub un fald,
Fără tâlc, fără de nume...
- Vrufff! - deodată, din zvâcnirea-mi,
M-arătai într-Arătarea-mi:
Umbră hâdă, lângă-un bard!
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[Armură].
„Nici o notă, nu-i prin lume,
Mult-amișcătoare –
Decât cea care micimea-i,
Frânge-într-alta, ce-I O-a-însume
Duhului Cuvântător,
Slavei Creatoare!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
- Dar de ce, o umbră hâdă,
Bardului-i se-înființează?
Că doar chipu-mi – cum cunoscu-mi,
Strălucirea-i, ’ș-înțesează!
***
.[0, O].
Au da’ ce scrisăi, în fila-i,
‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..
Nu-că-iastă-i-împletirea-i
Turburoasei vorbitoare
Care-a curgerii, răstoarnă
Tot ce-i va rămâne, lumii?!
***
.[0, O].
Au nu-s tristele-adevăruri!?!
- C’-așa-i Rostul ce derivă
Sub veșmântu-I, cu puterea-I,
Vis lumesc, smulgând prin văluri
Glasul lor cel pământesc
Care strigă: „O, minune!”
***
.[0, O].
Ori când Slova toarce-‘n fila-I,
Eu, în schimb – un punct, rămân.
- Și-’n rămânerea aceea,
‘Scuns aici, pe sub un fald,
Prind un tâlc fără de nume,
- Și notez: .Deșertăciune.
***
.[0, O].
Ori, cum chipu-mi – recunoscu-mi,
Strălucirea-i, ce mi-a fi!?
Căci nimicnicii îs toate
Care-a lumii-o socoti,
Cum împarte ce-‘i desparte
Și-i dezbină cui se-închină…
***
.[0, O].
Au da’ ce scrisăi, în fila-i,
‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..
Zei, de-s toți - și-n toți, niciunul!
O mulțime de palate,
Pân’ și-un munte, le răstoarnă –
Și-ntr-o piatră, munte-‘i unul!
***
.[0, O].
Au nu-s tristele-adevăruri!?!
Vis lumesc, smulgând prin văluri
Spuma celor ce-’s firești
Care strigă: „Ce minune!”
- Dară pietrele, or spune:
“O, de-ați ști! Deșertăciune!..”
***
.[0, O].
Ș-atunci, ce-mi era, sclipirea?!
Eu, în sine-mi, punct rămân.
- Și-’n rămânerea aceea,
Când îmi aflu rătăcirea,
Prind un tâlc - și strig un Nume
Să mă ierte-al meu Stăpân...
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[0, O].
O! Ș-a treacă, lumea!..
Trece-voi și eu, ca dânsa,
Precum Clipa ce-a străbate-o.
- Și-’ntr-a-i clipei, clipe-i ceea,
Smulge-mă-voi, ars, dintr-însa,
Punctul ce-o cutreirat-o!..
***
.[0, O].
Ori din urma-mi, tot, lăsa-voi:
Când vreun tâlc – când vreo cântare,
Ori vreo slovă – ș’-alt notare,
Care toate strigă-un Nume:
DUMNEZEU! Stăpânul meu –
Ce mi-i astă lume, oare?!..
***
.[0, O].
Ce mi-i astă lume, oare?!..
Căci dintr-însa – zei, s-or naște;
- S’-alte chipuri de statui!
Când Genunea, de o caște,
Nici n-ar spune nimănui,
Cum în Oaza-I, or dispare!..
***
.[0, O].
Unde fosta-le scânteia
Care plebea, a cuprins-o?!
- Nălucirea-i, care ste-i-a,
Celui zeu, de-a amăgit-o!
Când Genunea, a încins-o,
Sub Suflarea-I, or sfârșit-a!..
***
.[0, O].
Cât a despre înșelarea
Care plebei, s-a-împletit-a,
- Nici n-a mai fi cu mirare,
C’-or aude Veșnicia,
Când Genunea, dezvelit-a
O prăpastie-‘n cărare!..
***
.[0, O].
Ș’-atunci, ce-i A FI, în lume?!
Piatra, văz, colo, de-mi spune:
- „Iată ast’ Deșertăciune!”
“DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
De-ar ști, ei, iluminații!
Pân’ și pietrele, au nume!..
***
.[0, O].
Ah, de-or ști aceia, oare,
Cum o piatră-n scânteierea-i
Mai lucioasă-i decât dânșii:
Cei ce-îmbracă-’n straie scumpe,
Inimi goale.. – multe, multe...
- Amăgirea, șade-într-înșii!!
.[0, O].
Ah, de-or ști aceia, oare,
Rost, măcar, al vreunei pietre:
De-unde îi, de ce-i acolo,
Hâdă, strâmbă-ntr-a lor cale,
De ce strigă, cum le strigă!
- Da’ n-au cum, cu inimi goale!
.[0, O].
Inimi goale, ce-or străluce
Lumea lor deșartă –
Sclipitoare minți, ce-or strânge
Luminarea toată! –
Prinși ai clipei astă rece,
Ei, cum lumea lor, or trece!..
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[Armură].
„Nici o slovă, nu-i prin lume,
Cea mai sclipitoare!
De-unde-i vine ei, tăria,
Când ivala-i doar cioplirea
Duhului Făuritor,
Slava Creatoare?!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***




***
§ ε ⩫ ∮ ≡ ∯ ≡ ∰

{n 64 }
Φ 1.618
[ 3-12:9-24-1:5-60 ]
{n} 64 10610209857723 ⧞
⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}
⧗○⧖
***



Yì Xiàng * Tiān Rén Hé Yī
意象 * 天人合一


2017 ©Th3Mirr0r