Mic Tratat de Versificație - Yi Xiang * Tian Ren He Yi - Monad - X - Th3Mirr0r
Poezie adăugată de: th3mirr0r

    duminică, 10 septembrie 2017

Mic Tratat de Versificație

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ
意象 * 天人合一

MONAD

[ X ]

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”
{ - - }
{ 6 ⩫ [ 0, O ] ↭ 1 / ⍬∲ 8:6 }
҉
***
“山的暮光向東昇起。
裝飾品 - 他們進入銀色面紗。“

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.
Zhuāngshì pǐn - tāmen jìnrù yínsè miànshā.“



***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[Armură].
„Nici un cânt, nu e pe lume,
Mai înălțător –
Decât cel ce-într-al Său Nume,
Cu blândețe a-I v-adune
Dintr-un duh cuvântător,
Chipul cel smerit!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Și cum îi nescrisă-alumii,
Nici vr’o slovă, cum nici filă,
N-a-i descoase ce-o ivaște:
Atât este, cât împilă –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
***
.[0, O].
Ce-i un punct? – Ce recunoaște!
Și cum află, așa va-‘și ști,
C-așa-i rostul ce-o ivaște,
Sub veșmântu-i, de-o piti,
Când vr’o slovă, cu-arsa-i filă,
La-încioplirea-i, le-o fiaște!..
***
.[0, O].
Atât iaste, cât împilă –
Fără tâlcu-i, făr’ de-un nume;
- C’-așa-i rostu’-întrecetirei,
Centrualimbuluiînfilă
La-încioplirea-i ce-o cuprinde
Anemicniciei!..
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
- Însă iasta ce-o scriu colea,
Lumii-a coase ce-o ivaște;
Au da-‘n rug încins, ofranda-mi,
Ducă-o-va-’n Ceruri!
***
.[0, O].
Ici, ce-i va rămâne, lumii?!
Tristele-adevăruri!
- C’-așa-i rostul ce derivă
Sub veșmântu-i, arsu-i glas
Care-o slovă-‘și stoarce-‘n fila-i;
Eu, în schimb – un punct, rămân...
***
.[0, O].
Dintr-acolo, pe-uni’ șădeam,
- Ici, ascuns, pe sub un fald,
Fără tâlc, fără de nume...
- Vrufff! - deodată, din zvâcnirea-mi,
M-arătai într-Arătarea-mi:
Umbră hâdă, lângă-un bard!
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[Armură].
„Nici o notă, nu-i prin lume,
Mult-amișcătoare –
Decât cea care micimea-i,
Frânge-într-alta, ce-I O-a-însume
Duhului Cuvântător,
Slavei Creatoare!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[0, O].
Alta e a mea poveste –
Fără tâlcu-i, de-o numii!
- Dar de ce, o umbră hâdă,
Bardului-i se-înființează?
Că doar chipu-mi – cum cunoscu-mi,
Strălucirea-i, ’ș-înțesează!
***
.[0, O].
Au da’ ce scrisăi, în fila-i,
‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..
Nu-că-iastă-i-împletirea-i
Turburoasei vorbitoare
Care-a curgerii, răstoarnă
Tot ce-i va rămâne, lumii?!
***
.[0, O].
Au nu-s tristele-adevăruri!?!
- C’-așa-i Rostul ce derivă
Sub veșmântu-I, cu puterea-I,
Vis lumesc, smulgând prin văluri
Glasul lor cel pământesc
Care strigă: „O, minune!”
***
.[0, O].
Ori când Slova toarce-‘n fila-I,
Eu, în schimb – un punct, rămân.
- Și-’n rămânerea aceea,
‘Scuns aici, pe sub un fald,
Prind un tâlc fără de nume,
- Și notez: .Deșertăciune.
***
.[0, O].
Ori, cum chipu-mi – recunoscu-mi,
Strălucirea-i, ce mi-a fi!?
Căci nimicnicii îs toate
Care-a lumii-o socoti,
Cum împarte ce-‘i desparte
Și-i dezbină cui se-închină…
***
.[0, O].
Au da’ ce scrisăi, în fila-i,
‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..
Zei, de-s toți - și-n toți, niciunul!
O mulțime de palate,
Pân’ și-un munte, le răstoarnă –
Și-ntr-o piatră, munte-‘i unul!
***
.[0, O].
Au nu-s tristele-adevăruri!?!
Vis lumesc, smulgând prin văluri
Spuma celor ce-’s firești
Care strigă: „Ce minune!”
- Dară pietrele, or spune:
“O, de-ați ști! Deșertăciune!..”
***
.[0, O].
Ș-atunci, ce-mi era, sclipirea?!
Eu, în sine-mi, punct rămân.
- Și-’n rămânerea aceea,
Când îmi aflu rătăcirea,
Prind un tâlc - și strig un Nume
Să mă ierte-al meu Stăpân...
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[0, O].
O! Ș-a treacă, lumea!..
Trece-voi și eu, ca dânsa,
Precum Clipa ce-a străbate-o.
- Și-’ntr-a-i clipei, clipe-i ceea,
Smulge-mă-voi, ars, dintr-însa,
Punctul ce-o cutreirat-o!..
***
.[0, O].
Ori din urma-mi, tot, lăsa-voi:
Când vreun tâlc – când vreo cântare,
Ori vreo slovă – ș’-alt notare,
Care toate strigă-un Nume:
DUMNEZEU! Stăpânul meu –
Ce mi-i astă lume, oare?!..
***
.[0, O].
Ce mi-i astă lume, oare?!..
Căci dintr-însa – zei, s-or naște;
- S’-alte chipuri de statui!
Când Genunea, de o caște,
Nici n-ar spune nimănui,
Cum în Oaza-I, or dispare!..
***
.[0, O].
Unde fosta-le scânteia
Care plebea, a cuprins-o?!
- Nălucirea-i, care ste-i-a,
Celui zeu, de-a amăgit-o!
Când Genunea, a încins-o,
Sub Suflarea-I, or sfârșit-a!..
***
.[0, O].
Cât a despre înșelarea
Care plebei, s-a-împletit-a,
- Nici n-a mai fi cu mirare,
C’-or aude Veșnicia,
Când Genunea, dezvelit-a
O prăpastie-‘n cărare!..
***
.[0, O].
Ș’-atunci, ce-i A FI, în lume?!
Piatra, văz, colo, de-mi spune:
- „Iată ast’ Deșertăciune!”
“DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
De-ar ști, ei, iluminații!
Pân’ și pietrele, au nume!..
***
.[0, O].
Ah, de-or ști aceia, oare,
Cum o piatră-n scânteierea-i
Mai lucioasă-i decât dânșii:
Cei ce-îmbracă-’n straie scumpe,
Inimi goale.. – multe, multe...
- Amăgirea, șade-într-înșii!!
.[0, O].
Ah, de-or ști aceia, oare,
Rost, măcar, al vreunei pietre:
De-unde îi, de ce-i acolo,
Hâdă, strâmbă-ntr-a lor cale,
De ce strigă, cum le strigă!
- Da’ n-au cum, cu inimi goale!
.[0, O].
Inimi goale, ce-or străluce
Lumea lor deșartă –
Sclipitoare minți, ce-or strânge
Luminarea toată! –
Prinși ai clipei astă rece,
Ei, cum lumea lor, or trece!..
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Treacă lumea, treacă toate –
Tot nemic ce-i și-a socoate,
Punct, dintr-o nimicnicie!..
Cântă, barde, cântă, cântă!
DUMNEZEU E VEȘNICIA!”
***
.[Armură].
„Nici o slovă, nu-i prin lume,
Cea mai sclipitoare!
De-unde-i vine ei, tăria,
Când ivala-i doar cioplirea
Duhului Făuritor,
Slava Creatoare?!..”
***
.[Stih].
“Slavă Celui PreaÎnalt!
Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni
- Și-’n Pământ petreacă-’și toate –
A nemic socoate-‘n pinteni!..
Treacă lumea, treacă toate –
Cântă, barde, cântă, cântă!”
***




***
§ ε ⩫ ∮ ≡ ∯ ≡ ∰

{n 64 }
Φ 1.618
[ 3-12:9-24-1:5-60 ]
{n} 64 10610209857723 ⧞
⦿☰☱☲☳☴☵☶☷⦾

{镜子}
⧗○⧖
***



Yì Xiàng * Tiān Rén Hé Yī
意象 * 天人合一


2017 ©Th3Mirr0r



vezi mai multe poezii de: th3mirr0r




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Marin > eu unul, va multumesc, cum spicul de grau, acuspidului secerii.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
duminică, 10 septembrie 2017


Revenind la cele scrise de Dvs. in raspuns la comentariul precedent "... orice veti pricepe dintr-insele!". Ceea ce pricep in primul rand este ca sunt in prezenta poeziei. Poezia este sau trebuie sa fie un fel de revelatie. Atunci cand poezie este revelatie aceasta intrece orice intelegere. Felicitari.
marin.mihalache
duminică, 10 septembrie 2017