125 - Michelangelo
Adăugat de: Gerra Orivera

Ce n-a promis?! O oază,
frumoasa doamnă crudă,
că-alerg și azi fără trudă,
deși-s bătrân, la cel ce-am fost odată.
Dar moartea cum se-așează,
pizmașă și zăludă,
între privirea-i dulce, și-a mea îndurerată,
pot arde-n scurta data
când uit de neîndurătoarea moarte.
Dar prinde să mă poarte
îndată gândul unde lui i-s sorții,
că focu-mi dulce-l stinge gheața morții.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.