165 - Michelangelo

Cine-şi obligă ochii să adore
îşi pierde judecata
şi teama i-i răsplata:
mai mult se-nşeală cel ce-n el se-ncrede,
precum urâtu-n ore
de reverie prea frumos se vede;
O, doamnă, mă veţi crede:
nu sunt vrăjit de-a clipelor risipă
când v-aş vedea, căci rar văd ochii voştri,
ce-s zăvorâţi unde-abia dorul zboară.
Ci m-a aprins o clipă
şi vă revăd mereu ca-ntâia oară.

Traducere de C. D. Zeletin



vezi mai multe poezii de: Michelangelo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.