Când marea... - Mihai Eminescu
Adăugat de: th3mirr0r

Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.

©Mihail Eminovici(Eminescu)



vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Stihuri, demult rasfirate, ca nisipul marii.
Eminovici este un Apolion al Literaturii noastre.
(fiindca versul sau este distrugator - acesta slavind vechile izvoare)

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 02 iunie 2017


Minunata ! minunata !
multumesc pentru oportunitatea de a citi aici pe Eminescu!
cu drag,
danab
vineri, 02 iunie 2017