Sonet satiric - Mihai Eminescu
Adăugat de: th3mirr0r

Pișcată-ți este mâna ta de streche,
De miști în veci condeiul pe hârtie ­
Durează-un șir sau fabrică o mie:
Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.

Ce are-n gând un om, aceea scrie,
Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,
Cu Pantazi fiind pe veci păreche,
Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe.

Ți-asamăn fruntea unei vii paragini
Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri,
De zei lipsite, vai! a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al minții-l trieri,
Drapându-i golul ei cu reci imagini:
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.


©Mihail Eminovici(Eminescu)



vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dana > Bine punctate, unele idei ce reies din poezia marelui nostru poet. Nu versul alb, ori liber, devine o problema, in zilele noastre - o idee sau stil care s-a continuat inca de mai bine de 150 de ani, izvorand printre "canoanele clasice" - ci, asa cum a subliniat poetul in Epigonii. Aceea, este adevarata problema, iar Eminovici le-a reamintit - si va ramane ca amintit, ceea ce inseamna Poezia. In rest, este doar o joaca, sau doar o.. practica. Versul trebuie sa aiba Greutate, data din Traire.. si.. fac aluzie la Nichita acum, caci si el scris-a vers alb, sau chiar liber - insa, i-a dat greutate. E mare lucru sa faci filozofie, sa transformi alchimic Limba si inraurirea sa. Deci, problema, nu e versul alb, nici cel liber, nici cel clasic. Ci modul gresit, eronat, de aplicare a lor. Clasicii nostri - si o parte din contemporani [o mica parte], ne-au aratat calea maiastra a poeziei.
Spunea bine, Eminovici:
"Oricare cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și, cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și."
ce ne-ar duce direct cu gandul la Complexa poezie a sa, Epigonii.
Deci dansul, la cat de mare era, la ce titan era, se simtea atat de mic, pe langa ceilalti!... Aia e studiul nimicniciei insesi! e aplicarea ei in toate celea!..
si continua el
"Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă."
Nicaieri, in universul acesta, nu se va fi gasit un astfel de geniu.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 29 august 2015


Ce are-n gând un om, aceea scrie...
bag sama ca se referea (si) la versurile albe...
unii oameni la unele versuri,doar sa scrie..nu mai conteaza rima,ritm..ce sa spun de muzicalitate..doar sa scrie,pe o foaie de hartie,fie rele,fie bune "ce din coada or sa sune"
numai Eminescu putea viersui starea jalnica a celor ce se fortau sa apara poeti in ochii lumii...
danab
sâmbătă, 29 august 2015