Acum – e bine. Iar suntem straini.
Nimic din mine nu-i al tau. Nimica.
Taceri, si-atât, trecând prin brazi si pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, si frica.
Si, ca-nainte de-a ne fi stiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer si-o noapte fiecare,
acum e bine – noptile-au tacut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici asteptarea n-o mai stim, nici frica.
Suntem si-n noi si între noi straini.
Din tine nu-i nimic al tau. Nimica.
vezi mai multe poezii de: Mihu Dragomir