Balada celui plecat - Mircea Dinescu

Am iubit urâte dar deştepte
şi frumoase fără căpătâi,
n-am avut iubirea cea dintâi
n-a avut răbdare să m-aştepte.

Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-aţi adus la naştere colivă
şi la groapa dric cu cioc de barză.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuţi prin fermă.
Va uitarăţi cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoşii mei, ţiganii.

Haida-de! De-a lungul şi de-a latul
m-aţi vânat când nu eram acasă.
Chiar şi-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.



vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.