Moartea florilor - Alfred Mosoiu
Poezie adăugată de: ionel

    joi, 22 ianuarie 2015

Din vasul cizelat cu maiestrie,
Incins cu flori si ramuri argintate,
Petale rosii cad, insangerate,
In ritmuri lente de melancolie

Sfaramaturi de viata, scuturate, -
Pastrand adanc suprema lor tarie -Imprastie parfum in agonie,
Si mor asa, incet, cu voluptate

Un lung fior a strabatut in casa,
Pe ziduri albe umbre moi se lasa,
Si vin apoi pe ele sa se culce,

Si nu stiu, lampa nu mai lumineaza,
Sau ochii mei inchisi subtilizeaza
Clipita asta nesfarsit de dulce



vezi mai multe poezii de: ionel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.