Moş Crăciun - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    joi, 24 decembrie 2015

De vine Moş Crăciun la mine
În pridvor,
Fetele mele dragi
Nu-i mai aduc prinos.
Au crescut prea mari
Şi-şi văd de ale lor
Precum îmi văd şi eu,
Bătrân de grijă ros.
Dupǎ ,,avut”, aleargǎ
Din zori şi pânǎ-n searǎ,
Stârnind chiar răutatea
Lângǎ porniri deşarte
Şi uitǎ de ,, moşul”
Ce le-a pǎzit din faşă,
Dându-le-n mânǎ
Şansa
Şi-o carte.
Aşa cǎ,
Moşul meu drag,
Rogu-te fierbinte,
Du-le în dar
Grija părintească,
Altceva nu am
Să le dau prin tine
Ca să le mulţumeascǎ.
Cǎ n-am avut băieţi,
Poate a fost un semn
Pe care Goriot la înţeles,
Deplin,
Precum şi eu l-am înţeles.
De aceea
Nu mǎ îndemn
Înfrânt sǎ fiu
Acum
Cât încă mă mai ţin.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Moşul a sosit
Şi ţi-a dăruit,

Crăciun fericit!
pavalachepaul
joi, 24 decembrie 2015


Craciun fericit!
maria
joi, 24 decembrie 2015