Munții - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    luni, 07 septembrie 2015

* licurici spațiali *


Catedralele pământului
înălțate spre cer
a rugă



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Draga mea Gerra,

Sunt încântat să te citesc, dar mă simt nevoit să revin cu o mică explicaţie. Aşa cum ţi-am scris şi altă dată, poezia ta are un grad de înţelepciune spirituală profund, poate prea prufund pentru ce se publică acum pe site.
Cu privire la poezia ‘’Munţii’’, vreau să-ţi spun ce componenete de analiză m-au determinat să fiu puţin mai rece în analiza efectuată. Postarea prezenă este o definiţie pentru mine în această formă.

Poezia trebuie să trăiască:
a) - fie prin structura complexă delimitată de unitarul compus din titlu poeziei şi structura propriu zisă a poeziei;
Pentru a defini cât mai bine sensul structurii scrise şi pentru a tria un mod de gândire ce captează informaţia din mesajul poetic, cele două părţi (titlu şi corpul poeziei) sunt indispensabile, şi numai folosirea unitară a celor două paliere ale poeziei pot TRANSMITE UN MESAJ POETIC PUTERNIC.

Este genul poeziei tale de la prezenta postare.

Cu alte cuvinte dacă titlu poeziei este luat (nescris) poezia are un sens nedefinit. Deci fără titlu mesajul nu poate fi luat nici măcar la nivelul de informaţie.. Hai să facem un joc.. scoate ‘’Munţii’’ din titlu... şi nu scrie nimic la titlu , sau mai bine zis pune steluţe, gen **** (aşa au foarte multe poezii la titlu- dacă e nevoie dau exemple);

În această situaţie poezia nu transmite nici măcar un mesaj.

b) – fie prin structura poeziei, prin corpul definit de versuri, independent de titlu.
În această structură poezia este indestructibilă indiferent de analiză critică efectuată asupra mesajului.

În această variantă lipsa titlului nu afectează mesajul poetic, şi nu depinde de structura complexă a poeziei, ba mai mult, versurile poeziei chiar pot defini un titlu nedefinit de versuri ( nespecificat), şi dau un exemplu în acest sens:

* următorul mesaj NU are titlu, şi anume:

’’ sus, nervos, tuşeşte cerul
Scuipând pamblici de lumină’’

Este definiţia fulgerului...

Aici, în această scriere nu apare titlu, dar cine nu va înţelege că practic mesajul acestor versuri induce un titlu prin folosirea componentei raţionale, dar fulgerul NU apare în forma scrisă, ci numai în forma raţionamentului indus de text.

Deci în această formă de analiză poezia va avea viaţa independentă şi de durată.

Mă repet în prima fază, dacă dispare titlu (munţii) versificarea nu transmite un mesaj poetic clar. În această formă poetică, MUNTII ( titlu postării ) sunt redaţi ca o definiţie mai complexă, dar cu valoare poetică redusă. Deci – o definiţie.

În faza a două ar trebuii ca ’’Muntii’’ ( ca titlu dat poeziei) să fie în structura versului sau indus de versurile independent de titlu, prin folosirea componentei raţionale, fapt ce ar permite o viaţă poetică pe un perimetrul întins de gândire şi analiză.

Deci, foarte important, efectul unei poezii NU trebuie să fie dat de titlu, ci in forma cea mai fericită de ultimul vers. Explozia ultimului vers îţi umple sufletul poetic de bucurie. De aceea spun că ultimul vers salvează orice poezie... chiar dacă are o valoare poetică mai redusă.

Sper că m-am făcut înţeles Gerra. Asta nu schimbă deosebita mea preţuire pentru tot ce scrii tu, şi aşa cum am mai spus, eşti CEL MAI FRUMOS FENOMEN POETIC.

Dar eu am facut la poezia postata analiza prin oglinda Criticului.

Te citesc şi te preţuiesc mult Gerra.

Te îmbrăţişez cu sufletul...

Consideraţie.

Scuză-mi greşelile Gerra...ştii că sunt foarte ocupat...
CRITICUL BLIND
vineri, 11 septembrie 2015


Nu mă justific Danab, n-aș avea de ce, doar voiam să pun bucățile de puzzle acolo unde le e locul, în special pentru Criticul Blând care a remarcat imediat diferența de structură poetică! De altfel, nu știu dacă ai remarcat, dar licuricii mei sunt de două feluri: cei de 3-4 versuri marți cu * care sunt scriși acum 10-15 ani, și cei mai mărișori 7-10 versuri marcați cu & care sunt scriși acum... Nu mă dezic de nici unii, eu i-am scris dar în condiții diferite! Vor rezista sau nu timpului și judecății - asta nu mai depinde de mine! Mie mi-au adus ceea ce trebuiau să-mi aducă, nu prin valoarea lor intrinsecă ci prin reprezentarea simbolică - mi-au făcut priza cu lumea magică a POEZIEI, cu INFINITUL ființei noastre! Deci pentru mine ei și-au făcut treaba de licurici în beznă - ce vor fi ptr. alții, nu știu!........... Și evident Danab că eu știu foarte bine de ce scriu și chiar de nu m-ar citi nimeni tot aș scrie câtă vreme asta simt! Normal că îmi face plăcere când văd că citesc și alții, dar rațiunea pentru care scriu nu are legătură cu nimeni din afară!
Și am să mai pun licurici..... ți-am zis că-s îndrăgostită de licurici!:))))
Mulțumesc de sprijin! Cu drag!
Gerra Orivera (autor)
marţi, 08 septembrie 2015


Andrei, mă bucur foarte mult că ai terminat cartea și ai extras ideea principală: că trebuie să te raportezi la sinele tău de lumină! Că primul pas (după mine) de evoluție adevărată este să-ți accepți și să-ți asumi identitatea de fiu al luminii! De aici încolo, Dumnezeu îți va îndruma fiecare pas în funcție de harurile cu care ai venit în această existență! Dar evident un va acționa în locul tău!:)))) Știu că e greu de citit partea de întuneric și durere acută (deși m-am străduit să îndulcesc ușor partea cumplită) și chiar am fost întrebată de ce n-am exclus scenele aproape oror, dar motivația mea a fost simplă: unui om care este în infern (bolii) nu-i arăți pur și simple raiul în care trăiești tu și-i zici că poate ajunge și el lângă tine, pentru că îți va replica imediat că habar ai de ceea ce suportă el și își va găsi motive să nu lupte, să se victimizeze și să piardă. Evident că și această alegere a mea e periculoasă în sensul că mulți sunt cuprinși în capcana suferinței descrise și acolo rămân! Mă compătimesc pe mine pentru ceea ce-am pătimit și nu mai sunt receptivi la tot ce a generat în mine suferința. Este ca și cum din toată experiența pământeană a lui Iisus noi am reține doar tortura și restul, inclusiv învierea, am exclude-o! Trăim în dualitate – deci fiecare ”năpastă” vine la pachet cu un dar divin! Dacă noi n-avem deschiderea să-l primim, nu e vina Tătucăi. Noi singuri hotărâm cine vrem să fim. Avem toate datele să fim niște oameni care să strălucească sau să ne târâm în mocirlă! Cărțile-s la noi – au fost întotdeauna!
Tu, spre încântarea mea, nu te-ai blocat în suferință ci ai mers la esență, ai receptat mesajul transfigurator! Îți mulțumesc!
Cu drag.

P.S. Mă bucur Andrei că ți-au plăcut și licuricii mei, trebuie să știm să mai și zâmbim! Eu mă hlizesc toată ziua! O să mai postez câțiva, chiar de n-au valoare literară! Cu mare drag.
Gerra Orivera (autor)
marţi, 08 septembrie 2015


Adina, eu mă bucur că la tine au priză aceste mici lampioane, dar vezi și tu că o părere avizată confirmă ceea ce eu ți-am spus din start - că au doar valoare documentară! Poate că plac sincer unora, dar au consistența unui abur! Evident că la asta contribuie și faptul că-s simple, lumea înțelege ușor ce spun în ele - asta în contradicție cu poemele mele serioase, destul de ermetice pentru majoritatea! Acu dacă tot m-am pornit, o să mai postez din acești licurici, dar acestea totuși nu le consider poezi!... Doar niște respirații glumețe!
Cu drag te îmbrățișez!
Gerra Orivera (autor)
marţi, 08 septembrie 2015


Si pentru ca aici m-am nimerit sa interactionez mai intai cu tine dupa revenirea ta, draga Critic Blind, iti spun aici "Bine ai revenit!" si ma bucur ca te putem vedea la masa de lucru :)
andreionthepoetry
marţi, 08 septembrie 2015


Gerra, mie mi se pare fenomenala aceasta mica poezie. Este vibratie totala, si daca tu ai putut concepe asemenea versuri in perioada aceea de care m-am cutremurat citind in cartea ta, eu nu mai am cuvinte!!! Este chintesenta, maduva din sira spinarii!
A-propos de cartea ta, am citit-o ieri pe nerasuflate, o incepusem vitejeste cu ceva timp in urma, insa m-am inmuiat pe masura ce dadeam de atatea orori si necazuri cate ai avut de indurat... Doamne, nu-mi vine sa cred!
Dar ceea ce vreau sa-ti spun este ca am putut extrage, gratie luciditatii cu care ai expus mesajul, presarat printre fapte, cativa piloni de neclintit pe care si eu ma voi sprijini pentru a razbi dintre limitarile materiale pe care eu singur mi le creez, si a ajunge la o relatie cu Dumnezeu, cu oamenii din jur si cu mine insumi, asa cum imi doresc sa am, cat mai aproape de ceea ce trebuie sa fie.

Iti multumesc si sunt convins ca a trebuit sa treci prin toate astea pentru a putea da marturie de dragostea lui Dumnezeu pentru cei ce vor sa o primeasca.

Cu toata fiinta mea ma bucur ca am sansa sa stau de vorba cu un om ca tine!
andreionthepoetry
marţi, 08 septembrie 2015


Criticule, nu mă certa! Pastiluțele acestea au o vechime de peste zece ani, când eu de-abia îmi strângeam cioburile de amintiri, rațiuni zdrențuite, după noaptea neagră din care ieșisem! Adinuța e de ”vină” că le-am scos la iveală! Eu le păstram doar ca valori documentare, că mă ajutaseră să mențin contactul cu dimensiunea aceasta și nu m-am rătăcit în alte dimensiuni! Eu i-am spus că n-au valoare artistică - că sunt doar niște respirații florale care să-mi amintească totuși că-s om și percepțiile mele trebuie să se lege și de materie! În acele vremuri reînvățam cum se ține o lingură-n mână, cum se înghite, cum se respiră.... deci cam asta-i forța pe care o au aceste pastile! Poezie mai serios scriu doar de trei ani, și parcă în fiecare zi simt că nu știu nimic despre poezii! Oricum nu-s genul de sprinter! Alții termină cursa când eu de-abia lungesc pasul!:))) Cu mare drag!
Gerra Orivera (autor)
marţi, 08 septembrie 2015


Draga Gerra , in cateva cuvinte ai spus mai multe decat intr-un poem ...
Mie imi place mult de tot aceasta definitie a muntilor .

Cu drag !
Adina Speranta
luni, 07 septembrie 2015


aceasta poezie parca diminueaza din forta poetica ce stiu ca o stapinesti....

Mie nu-mi transmite acum acel fior poetic sublim.....cu care m-ai invatat...

Tu m-ai invatat , Gerra, cu versuri minunate....si asa te vreau..

Insa aici.....

Te imbratisez cu drag....
CRITICUL BLIND
luni, 07 septembrie 2015


Așa e Miri, mai trebuie doar să asumăm! Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
luni, 07 septembrie 2015


Mulțumesc de percepție, Alice!
Gerra Orivera (autor)
luni, 07 septembrie 2015


Sufletul nostru este o catedrală cu fața spre cer. ..
Frumos, Gerra. .. cu drag !
mirimirela
luni, 07 septembrie 2015


randuri care merita recitite si iar recitite
alice
luni, 07 septembrie 2015