Năvalnică prezenţă - George Pena
Poezie adăugată de: George PENA

    sâmbătă, 30 iulie 2016

O strângere de mâna
şi m-am despărţit de prieteni,
pornesc iar cu vântul
ce mi s-a prins în păr,
prin mulţimea oraşului
ce aşteptă toamna
cu toţi norii
deşirati pe umăr.

Un plop, aproape,
întinde braţe lungi spre cer,
se tânguie cu frunza
după plecarea verii
si freamătă,
ştiind că va albi în ger.

Doream să fii cu mine,
să vezi cum unda apei
tremură-n parc adâncul
în aşteptarea serii,
odată cu vremea
spre ora asfinţirii,
dar tu eşti departe…
şi nici nu ştiu când vii.

Numai eu stau aici,
devorat de vise,
închipuindu-ma îmbrătişat
cu tine pe alei,
catalizând iluzii,
fiorii de dor,
ce ma faci să exist mereu,
năvalnică prezentă
a sufletului meu.



vezi mai multe poezii de: George PENA




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

oana, Carmen:

Cum sunteţi cititorii mei de nădejde, vă mulţumesc şi vă sărut mâinile amândouă! Cu drag,
George PENA (autor)
duminică, 31 iulie 2016


Frumos... Mi-a placut.
oana
duminică, 31 iulie 2016


Superbe imagini ai creat, George! Îmi place poezia...ai reuşit să mă faci să văd cu ochii minţii şi ai sufletului ceea ce ai pus în versuri! Felicitări!
Ina M.
sâmbătă, 30 iulie 2016