Eu ştiu că duritatea gândirii în idei
nu stă într-o înjurătură,
nici în scârbosul spus al vorbei.
Mi-e foarte greu să scutur de pe mine
cuvintele obscene,
mi-e foarte să scutur de pe mine
cuţitul care-l scot din mine ca să-l bag în tine!
Mi-e scârbă de ideile
pe care eu le-aş rupe ca surcelele,
pe care Onan cel răzbunător la vremea lui
le-a dat îngrăşământ pământului!
Sămânţa este sacră, cum vă zic!
Cuvintele în jurul ei sunt un nimic!
Mă-ntorc şi gem şi sânge-mi curge,
iar gura mea e gura ta,
idee, demiurge!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.