Eminescu ultim - Nichita Stănescu
Adăugat de: Adina Speranta

Peşteră absorbitoare,
Cerc absorbitor de punct,
Corn de melc care nu doare,
Suntul resorbit în sunt.

Tu, lumină alergândă
Reîntorcându-te acasă
Bruscă devenind flămândă
Rechemându-şi iar mireasă.

Ah, suavă recădere
A cuvântului în sine.
Cercuri , cercuri de tăcere
Absorbind în ea divine
Sensuri, sensuri , înţelesuri,
Îngustându-se în unghi,
Smulgere spre înapoi,
Frig al ninsorii rechemat în nori,
Urlet şi rechemare,
Tu!



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Super versuri marca Nichita
Tu, lumină alergândă
Reîntorcându-te acasă
Bruscă devenind flămândă
Rechemându-şi iar mireasă.
Multumesc. Adina...
ALapis
marți, 30 iunie 2015


superba acasta postare Adina !
tudor
marți, 30 iunie 2015