Orfeu în vechea cetate - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Poetul, cu un şoim pe umăr intră în cetate.
El se simte foarte tulburat
şi întocmai ca steaua Canopus,
cea din emisfera australă
cea văzută numai de cei care poartă ochelari la inimă.
Nu-l vede nimeni pe poet.
Unii nu-l văd pentru că nu au vedere.
Alţii nu-l văd pentru că nu au inimă.
În fine restul nu-l văd pentru că nu sunt.

Toţi însă spun în cor:
Poetul nu este de băut, deci nu-l înţelegem!
Poetul nu miroase cum floarea.
Cum putem să-l înţelegem
cum putem să luăm ceea ce nu miroase ca floarea,
drept floare?!

Poetul merge pe strada cea mare.
Du-te dracului, îi suflă şoimul de pe umăr,
du-te dracului de prost, îi suflă şoimul de pe umăr.
Poetul se face că n-aude nimica.
Am văzut cu ochii mei un poet intrând în cetate.
El ţinea în mâna dreaptă, în pumnul lui drept
un şoim sugrumat.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.