Şi poate de aceea... - Nichita Stănescu
Adăugat de: ALapis

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,
de-aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi, -

noi ridicăm din noi un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
lumile de nespus.

Şi se curbează timpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinde leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor.

De-aceea poate apărem mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi...

pân se lipesc de ei bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.



vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.