Melancoliei - Nikolaus Lenau

Mă urmezi, melancolie!
Visătoare mă-nsoţeşti!
Fie că mă-nalţ, sau fie
Că mă pierd, alături mi-eşti.

Mă petreci prin stânci cu jnepeni,
Unde vulturii domnesc,
Unde brazi pe culmi stau ţepeni
Printre ape ce vuiesc.

Morţii, sus când mi se-arată
Şi când lacrimi mă pătrund,
Faţa mea întunecată
Lin, în sânu-ţi mi-o cufund.

Traducere de Lazăr Iliescu



vezi mai multe poezii de: Nikolaus Lenau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.