De profundis - Octavian Goga

Plâng apele în noaptea asta
Şi, într-un vaier îndelung,
Oftări mi-ating în zbor fereasta,
Şi-n zbor la patul meu ajung.

O groază sufletu-mi supune
Şi-n aşternut eu mă cufund
Când stihuri de îngropăciune
Vin din prăpăstii fără fund.

Plânsori şi gemăte şi şoapte
De-a lungul apelor s-aştern,
Şi-n pacea miezului de noapte
Par smulse dintr-un plâns etern.

Pesemne-acu-i grozava clipă
Când moartea s-a pornit la drum,
Şi bate tainic din aripă
Deasupra mărilor acum.

Toţi robii zăvorâţi sub apă
Îşi simt stăpâna şi tresar,
Ei sparg a valurilor groapă
Şi plâng cu plânsul lor amar.

Împins de-o nepătrunsă lege
Se cere lutul în pământ:
Sărmane suflete pribege
Îşi cer o cruce şi-un mormânt...



vezi mai multe poezii de: Octavian Goga




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cand dincolo de-a ta amaraciune,
Te-ndrepti in cugetu-ti flamand
Si luneci scanteierea de taciune
Intr-a cuprinde-n chipul tau plapand
Macar un strop dintr-o minune,
Atunci, pamantul, parca.. se deschide,
Primindu-te cu bratele deschise, bland,
Smulgandu-ti tot ceea ce ti-ar ucide
In clipa cand la cumpeni, stai visand
Eterna clipa, rece, de intelepciune,
Cand curgerea-i patrunde-n timp si spatiu,
Pe nestiute cai - si ale lumii toate, susurand,
O lacrima sorbita in mintea-ti, cu nesatiu,
Naltandu-si constiinta ca vrednicul Horatiu,
Cu oda unei clipe, tainic tremurand...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 18 mai 2015