OFRANDE - "In Memoriam" - VIII - Th3Mirr0r
Poezie adăugată de: th3mirr0r

    sâmbătă, 23 mai 2015

OFRANDE
“In Memoriam”

LUCIAN BLAGA
(1895 – 1961)




după poezia “Strofe de-a lungul anilor”


Firescul curs îmi freamătă ades,
De-mi zvârle mintea peste culmi,
Spre locul drag, pe care l-am ales,
Printre statui de vecinici ulmi -
Ş-am mas o clipă, de-am cules..
Câte-o naframă strânsă-n pălmi,
Pe-aceleaşi străzi, de ne-înţeles,
Privind spre trecătorii calmi...


după poezia “Din cer a venit un cântec de lebădă”


În sfârşit!.. Cuprins de liniştea cea dintâia, privit-a sufletul meu moartea de pe urmă. S-a alinat o clipă, în incomensurabila tăcere care mi-a inveşmântat fiinţa, sfâşiată de spaţiu şi timp. "Ah, neîndestulatule!" răcnise la mine un sprav...
Am înţeles de ce vede lumea.. aşa cum este ea.
"Ferice de tine, stârvule, tu nu suferi ca mine!"..


după poezia “Drumeţie”


Cândva, pornit-am la drum. Mi-am luat tot ceea ce credeam a-mi fi de folosinţă. Rătăcitu-m-am pe cărările vieţii, iar când obosit, adăstai pe o piatră, am cugetat: "ah, ştiam eu că uitasem ceva!.. Pe Dumnezeu!" - că auzeam şipotind lângă mine un petic de izvor care.. parcă-parcă-mi şoptea cum El, nu m-a uitat, însoţindu-mă, pretutindeni.



după poezia “Oglinda din adânc”


Ce nume să port, în astă mare de numere
În care să-mi măsur cu drag, universul
Unde viaţa şi moartea să-mi numere
Versul?!..


după poezia “Suprema ardere”


De sufletul îţi arde fără de oprire,
Topind încet o rugă, pe altar,
Ferice eşti, în blânda-ţi contopire
Cu îngerii, strânşi roata, la hotar.


MIRCEA DEMETRIADE
(1861 – 1914)


după poezia “Pianistul”


Un sunet viu cutreieră odaia -
Plângeau icoanele, zvârlite din filoane.
Ce mângâioasă, îmi părea văpaia!
Ferice candilă, sub clape şi obloane.


NICHITA STĂNESCU
(1933 – 1983)


după poezia “Îngerul cu o carte în mână”


Era cândva un om. Şădea, îndurerat, pe o piatră. Veni un câine, lângă dânsul. Îl privea fix, cerşindu-i hrană. Din traistă, omul luă o bucăţică de pâine, de o împărţi cu vietatea. Şi deodată, se lumină la faţă!.. Nu mai era durerea, în jurul său. Spuse el, apoi: "atâtea gânduri, mă apasă, acelaşi sunt, fără de casă".



NICOLAE IORGA
(1871 – 1940)


după poezia “Adesea ...”


Ce leagăn dulce, îmi desface-n humă
Un greir ars de amintiri din cobză,
Cu frunza-i prinsă dintr-a nopţii spumă,
Când glasul meu, beteag, să-l rabză!..


NICOLAE LABIŞ
(1935 – 1956)


după poezia “Confesiuni”


Când lănci de aur zbat sufletul meu,
Sub mantie de toamnă, mă desfac.
Ca frunza, cad, strigând spre Dumnezeu:
Ferice sunt! - şi iute, ruga, mi-o înşfac,
Cu flori la piept, pe sub pământul greu...





2015 ©Th3Mirr0r



vezi mai multe poezii de: th3mirr0r




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dupa gandu-ti, dupa firea-mi. cu acelasi respect,

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
sâmbătă, 23 mai 2015


Frumos.Toata stima
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015