Omului bun - florianruse
Poezie adăugată de: florianruse

    joi, 19 noiembrie 2015

Omule bun, întotdeauna, fii mândru de ce știi,
în ceea ce nu ți-ar displace, cu-adevărat, să știi,
și n-adormi vânând, ca obsedat, numai plăcere,
ci, însăși mândria ce-obligă să-ți fie plăcere.
Om bun, fii diabolic doar din pură bunătate,
căci, uneori, temeritatea de a stârni vreun rău,
chiar de te-ar putea, ușor, arunca-n singurătate,
face-a nu se împuți moralitatea-n gândul tău.

Om bun, de ce ai mai spera vreun lucru sau vreo faptă
sub nici un chip, pe viitor, să nu ți se întâmple?
Când cu-atâta dărnicie cu-același lucru (faptă)
te simți dator, atâtora, să le faci zile grele.
Om bun, cum poți să crezi că bunătatea-ți prisosește?
Când singurul motiv, al tau, de a face vreun bine,
pare a fi speranța ce, poate, nici n-amăgește
c-asta îți va prinde ție, cândva,-n mod sigur, bine.
Om bun, la ce atâta bunătate sufocată
de fapte ce te umplu, întru totul, de rușine,
disculpate, cordial, cu vreo scuză-ntârziată,
de parcă asta ți-ar vădi intențiile bune.

Omule bun, nu-ți admira, prea îndelung, curajul,
în mii și mii de gânduri "înțelepte",-ermetizându-l,
să n-ajungi, de tine însuți, a-i apăra sigiliul,
atunci, când vei hotărî să te liberezi, rupându-l.



vezi mai multe poezii de: florianruse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoase calități care omul bun din versurile dv.?!
Am citit cu plăcere!Seară frumoasă!
AlbAtros
joi, 19 noiembrie 2015