Orhideea albă - Cârdei V. Mariana
Poezie adăugată de: miana

    marţi, 02 iunie 2015

Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca şi ea - imaculată...

Dup-o noapte înstelată,
se trezeşte-nfiorată,
şi-şi deschide lent
corola-n ametiste irizată.

Sub cupola de topaz,
soarele ochii-şi mijeşte
şi priveşte spre pământul
ce la viaţă se trezeşte.

De pe un ram înmiresmat
un colibri-n jur priveşte,
zăreşte, scăldată-n soare,
orhideea, etalând mărgăritare.

El începe s-o curteze,
roua-i soarbe c-un sărut,
savurând apoi nectarul
dulce, fin, necunoscut.

Orhideea-ndrăgostită
îl răsfaţă iubitoare,
cu miresme îl îmbie
şi-l cuprinde-ntre petale.

Soarele-i scaldă-n raze
aurii, strălucitoare,
poleindu-le-n carate
dragostea nemuritoare.



vezi mai multe poezii de: miana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Analiza confratelui nostru Aurel Auras este mult prea dura cred eu. erorile pot fi corectate fara a schimba practic textul. Cat despre primul vers , eu cred ca este chiar foarte frumos asa cum este. Este echivalentul lui "Popescu este acela ce merge la meci" o constructie cat se poate de obisnuita . In poezia ta aceasta constructie este punctul de pornire al unei povesti foarte bine scrisa. Eu te felicit dar nu trebuie sa te superi pe cei care comenteaza un pic mai acid. Fiecare primeste mesajul prin propria personalitate si nu tuturor li se potriveste acelasi text. Cu drag.
stomff
marţi, 02 iunie 2015