Oh, întindere de pini, sunet de valuri sparte,
joc blajin de lumini, clopot singuratic,
amurg ce cade-n ochii tăi, păpuşă,
cochilie, în tine pamântul cântă!
În tine râurile cântă si sufletul meu se pierde în ele
dupa a ta dorinţă şi unde porunceşti.
Indreaptă-mi drumul în arcul tău de speranţă
şi în delir voi elibera stolul meu de flăcări.
În urmă îţi văd talia de ceaţă
şi tăcerea ta îmi bântuie orele de chin
eşti tu cu braţe de stâncă transparentă
unde sărutările mele ancorează şi dorinţa se cuibăreşte.
Oh, vocea ta misterioasă dă culoare şi creşte iubirea
în amurgul sonor şi muribund!
Astfel în orele adânci de peste întinderi am zărit
pini trudindu-şi acele în suflarea vântului.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.