Sonetul 66 (Soneto LXVI) - Pablo Neruda

Nu te iubesc decât că-mi eşti iubită,
şi neamor acest amor se cheamă;
te-aştept nu cu speranţă, ci cu teamă,
te-nvălui în privirea mea orbită.

Să te iubesc mi-a fost menirea gravă,
să te urăsc cu-o ură infinită,
cu inima ce-n pieptul meu palpită
când sloi de gheaţă, când puhoi de lavă.

Lumina iernii poate-o să-mi trimită
în crudu-i fulger stingerea din slavă,
şi voi simţi întreg că mă destramă;

dar nici vecia nu-mi va fi tihnită,
iubito, fără dulcea ta otravă,
căci te iubesc în sânge şi în flamă.


(1959)


traducere de Paul Abucean



vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.