Vara, 1942 - Par Lagerkvist

In lumea spaimei dainuie parfumul
de flori multicolore peste vai.
Graunti de groaza isi taiara drumul
din lumile nocturnilor calai.

Si pier miresme, pier cu copilandrii
tirati la esafod – de ce? nu stii!
Si casa, si batranii, si puiandrii
Dispar in plina vara, intr-o zi.

Si pe morminte strang albine miere,
si soare se revarsa pe ruini.
In Nord scanteie visurile verii,
pe tarmul grec, albastru marii vin.

Manjita e privirea ta de sange.
Mai poti vedea minunile crescand?
Mai poti zambi, cand vara care plange
iti daruie-al luminii aur bland?



vezi mai multe poezii de: Par Lagerkvist




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.