Sunt aproape de Eminescu
Stau chiar sub teiul lui preferat,
Lângă Ciprian Porumbescu,
Într-un noiembrie pe-nserat!
Veronica Micle privește…
Frumoasă, parcul ruginit,
Statuia ei parcă grăiește…
Departe-i de poetul iubit!
Teiul florile și-a scuturat
Și mantia de frunze toată,
Eminescu mult s-a bucurat,
Privind cu ochi senini spre poartă!
Dar găsesc câteva semințe
Presărate de tei pe pământ,
Câte și câte umilințe
Voi duce cu mine în mormânt?
Le voi pune într-un sol fertil,
Pentru a dispersa iubire,
Devenind în timp tot mai umil,
Scăldându-mă în nemurire!
Artangel ,
Iași,
02.11.2017
vezi mai multe poezii de: Artangel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.