La plimbare - Paul Verlaine
Adăugat de: Oancea Aurel

Firavii pomi şi cerul spălăcit,
L-a' noastre haine, parcă tot zâmbesc,
Când ele, nonşalante, strălucesc,
Plutind ca nişte-aripi, cu-n fâlfâit.

Şi apa din bazin se înfioară
De vântul lin, iar soarele pe-alei
Reduce umbra crengilor de tei,
Făcând-o-albastră, parc-ar sta să moară.

Escroci plăcuţi, ibovnice şarmante,
De jurăminte, inimi dezlegate,
Noi oferim la toţi cu bunătate
Si-amanţii tachinează pe amante,

A' căror mâini subtile ştiu oricum
Să dea ades un suflu, la schimbare
Cerând răsplată doar o sărutare
Pe vârful degetului mic şi, cum

Cumplit e gestul, chiar peste măsură,
Printr-o privire seacă-i pedepsit.
Dar contrastează-n urmă, negreşit,
Cu iertătoarea gurii strâmbătură.


Traducere de Aurel Oancea



vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.