Visul meu obișnuit - Paul Verlaine
Adăugat de: Oancea Aurel

Un vis profund și straniu am și-n el mi-apare
Străina care mă iubește și-o iubesc și eu
Și nu-i mereu aceeași, dar nici alta-n visul meu.
O simt aproape, știu că e-nțelegătoare,

Căci mă-nțelege, și-n inima-mi primitoare
E loc doar pentru ea și, vai!, deloc nu-mi este greu.
Ea singură, când plânge, fruntea-mi palidă, mereu,
O răcorește și o șterge de sudoare.

Puțin contează de-i roșcatã, blondă, brună,
Iar numele ei, dulce, cristalin, răsună
Ca numele iubiților în Viață exilați.

Privirea ei ca a statuilor îmi pare
Și vocea-i e ca vocea celor dintre noi plecați
Profundă, calmă și venind din depărtare.


(traducere de Aurel Oancea)



vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.