Pe butucul gâdelui - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    marţi, 26 aprilie 2016

*pescuitul în cartilajul cuvântulu*i

nu mă întrebați cum unde și cu/ pentru cine dar am semnat
un acord poematic prenupţial
(se poate să fi nimerit într-un univers kafkian
spun unii mai docți la origine)
nu-mi permit să mă-nec în mirare accept provocarea
și sar (dacă este o relație amoroasă autentică
timpul meu ancestral va dovedi)

desfac umbrele de coate
(odată cu resturi din coastele aproapelui și câteva negații expirate)
genunchii întind sârma realului vor să testeze
implicarea mea în acest haos care expectorează
geometrii stranii burdușite de oameni
el/ei sunt surpriza din pălărie (latura interrelațională mai ales)
dacă voi avea răbdare negreșit ceva se va-ntâmpla un iepure îmi va aduce
tortul de ciocolată vizat sau o iluminare
ca bonus
închis într-o poemă

ce gleznă îmi va fi săgetată sub asediu de vieți somnambulice
încă n-a căpătat o importanță primordială

a fii ridică azurie cetate și nici un laocoon
pe plaja vocalei nu va ursi în filtru de negru
adevărului
din spaimă nu îmbrăcăm pelerina luminii dalta sparge abisul
galateea ar fi aglomerat aerul cu pygmelioni
arşi de morbul creeaţiei
eterul surpă neputinţele dintotdeauna clanțele-s prea jos sau prea sus
în ușa destinului
o știe oricine își vede picioarele când merge
și cerul de sub ele

aș vrea să deslușesc legile cosmice (evident se includ și cele pământene)
între noi genunea deschide jocul
câmpul destinului în pătrate de şah
mestecă respiraţia zilei felie după felie ignoranțe dulci
precum mierea florală
ung pâinea crocantă devansează mutările păsării albastre
forfotesc sub piele agore strălucitoare
licitez sâmburi de soare hăuri stihinice muşcă lupii
de urme vânătoarea din sânge nu are odihnă
merg din ce în ce mai vertical prin ventriculi sub cupola hiperbolei
nu mă tem și nu m-atinge arsenic de îndoială
cuvântul mi-e bară de echilibru în aventură

axul misterului răstoarnă și ține atât de frumos părinte
constelații
cârtițe galaxii și fluturi
în nervurile mele biblioteci magice măresc spațiul moleculei
cu încă o veșnicie
unde sunt eu cine culege ochi stelari
din praful efemerului să ni-i pună în frunte
pe buze un licurici povestește cum a reglat ceasul creației

în piatră prizonier
sufletul geme cheia o știe limba șarpelui
nu-ți rămâne decât să privești infernul în ochi
și să râzi bucuriei din tine
aderența metaforei la iubire e incontestabilă

dincolo de eu/tu/noi
curcubeul poemului înfășoară pulsul
în magie

înainte de căderea securei
adevărul ultim reverberează ecouri în big-bang

genezele poeziei nu sunt perisabile



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Te defineşti în atâtea feluri, după cât de bogată îţi e imagimaţia.
Mi-a plăcut.
adina.e
miercuri, 27 aprilie 2016


aș vrea să deslușesc legile cosmice (evident se includ și cele pământene)
între noi genunea deschide jocul
câmpul destinului în pătrate de şah Cine nu ar vrea sa dezlege misterele universului, sa devina pentru o clipa rege pe tabla de sah a destinului, un poem ce trebuie citit intr-o stare de calm pentru a gusta miezul versului, citit cu drag!
aspiranta
marţi, 26 aprilie 2016