Ploaia - Flavius Laurian Duverna
Poezie adăugată de: Duverna

    marţi, 24 noiembrie 2015

Ploaia

Când ploaia binefacătoare
Îşi varsă stropii reci de vânt
Peste recoltele în aşteptare
Ce-şi iau hrana din pământ...
Natura atunci se-nviorează,
Copaci şi plante toate cresc
Câmpi de flori se-nveselesc
Sub soarele ce-i luminează,

E splendid totul, - minunat!
Oriîncotro ţi-ntorci privirea
Peisagii scumpe de-admirat
Procheamă în inimă iubirea,
Ea naşte dragostea de viaţă
Când de-a trăi şi de-a simţi,
Vrei să pricepi cum ea va fi
În ori ce scumpă dimineaţă.

Şi-ntotdeauna, după ploaie
Se strâng recoltele bogate
Când secerea cu râvnă taie
Spicele de alb ce-s coapte,
Şi-i timp de sfântă bucurie
Când sunt puse în hambare,
A celor ce-au făcut lucrare
Semănând, cu trudă-n glie.

Şi, ca-n timpul ploii timpurii
Ce face spicul să crească,
Spre a-mpărţi mari bucurii
În timpul gata să rodească,
Se completează bobul greu:
Un caracter, ce-n veşnicie
Simbol în Ploaia cea Târzie,
Va preamări pe Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna



vezi mai multe poezii de: Duverna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multă stimă, pentru iubirea de frumos!
Cu toată sinceritatea!
Duverna (autor)
miercuri, 25 noiembrie 2015


Frumoasă creaţie, sensibilă
adina.e
marţi, 24 noiembrie 2015