poarta înspre mama - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    joi, 31 decembrie 2015

(premiul revistei FEREASTRA la concursul Literaturitate-2015)


câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

kiko,
sunt onorat de cuvintele rostite aici

multă stimă
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


angela,
bucuria este cu atât mai mare cu cât observ că eşti o cititoare fidelă şi sinceră.


la mulţi ani!
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


estera,
mă bucur că textul meu te-a impresionat
cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


silviu,
mă bucur că aprecierile vin de la un suflet sincer şi curat

multă stimă
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


c.s.s.
tot ce ajunge la suflet este scris cu sufletul
mulţumesc frumos pentru trecere şi semn
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


deea,
mulţumesc frumos pentru aplecare asupra textului meu.
teodor dume (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016


O poezie ce te lasa fara cuvinte ! No coment ! felicitari...
deea
vineri, 01 ianuarie 2016


Ce încantare sã vã redescopãr cum nu se putea mai bine: pe un site unde poezia primeazã alinând sufletele nostre.
c.s.s.
vineri, 01 ianuarie 2016


Aprecieri de la un simplu cititor. Multa sanatate va doresc
Silviu
joi, 31 decembrie 2015


Impresionant...? Putin spus...
estera
joi, 31 decembrie 2015


Va citesc demult domnule Dume si asa de incantata am fost cand v-ati alaturat acestui fermecator site. Timpul nu imi permite a lasa un semn dar sa stiti ca aveti in mine o cititoare fidela.
Angela
joi, 31 decembrie 2015


Nu am cum sa nu citesc acest superb poem si sa nu las un semn. Cu pretuire
kiko
joi, 31 decembrie 2015