poate ultimul dar... - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    joi, 17 noiembrie 2016

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă...

doar atât...

întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi

şi asta pentru o altă zi



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!
gabrielaa
luni, 02 ianuarie 2017


estera,
mulţumesc frumos pentru trecere şi aprecieri


cu sinceritate,
teodor dume (autor)
joi, 24 noiembrie 2016


Poem marca Teodor Dume,
Scris cu penita sufletului.
estera
duminică, 20 noiembrie 2016


casandra,
da, ai punctat în esenţă.

mulţumiri de suflet
teodor dume (autor)
sâmbătă, 19 noiembrie 2016


remus bajan,
da, sigur că da. liantul trebuie să fie cel potrivit...

mulţumesc mult
teodor dume (autor)
sâmbătă, 19 noiembrie 2016


filip răzvan,
mulţumesc pentru semnul de lectură.
te mai aştept
teodor dume (autor)
sâmbătă, 19 noiembrie 2016


Poezia e scrisă cu sensibilitate şi durere...
casandra
joi, 17 noiembrie 2016


Foarte interesante legaturile dintre idei si cuvinte.
Ai creatii foarte frumoase.
Remus Bajan
joi, 17 noiembrie 2016


o stare tulburătoare...am citit şi mi-a plăcut
Filip Razvan
joi, 17 noiembrie 2016