Podul - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    sâmbătă, 05 septembrie 2015

Cândva ai fost ciment, nisip şi fiare,
Şi nu-ţi păsa de flori, de păsări, dobitoace,
Trecut-au multe zile până s-apari în zare,
Scăpându-ne de gropi, de mâl şi de băltoace.

Acum eşti mândru cu grinzile în soare,
Ţinute-n forţă mare de un mănunchi de sârme,
Asculţi, cu multă teamǎ, mişcǎrile uşoare,
Călcarea apăsată, ce lasă atâtea urme!

Te joacă în picioare mulţime de-animale
Şi roţi de fiţe, ce duc ambiţii găunoase,
Fiinţele pierdute, pe tine stând, privesc în vale,
Spaimele-n ele cresc, simţind un frig în oase.

Să sară-n hău, se-ntreabă omul, aflat în vrie
Şi rǎtǎcit de lume, cu gânduri triste şi bizare.
Pentru el, tot ce a fost, a fost, că trebuia să fie,
Acum e un pierdut cu ochii goi, fără culoare.

Doar tu eşti cel ce ştie dac-a scăpat de rătăcire
Sǎrmanul om, supus atâtor legi!
Oricâţi, la tine, veni-vor pentru mântuire,
Tu faci ce poţi să faci, sperând sǎ-i înţelegi



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ca sa scrii o poezie dedicata unui pod si ea sa placa inseamna ca ai reusit sa transmiti ceva . Ca ai infrumusetat , ai dat alte dimensiuni unei gramezi de ciment , nisip si fiare...:) ...ca sa citez din poezie.
Ai surprins diferite aspecte , pe un pod trec animale, masini ''de fite'' ce duc ''ambitii gaunoase " ...si ai pomenit si de evenimente triste .

Eu te felicit sincer , este o poezie foarte buna !

Si inca ceva : eu am observat , la toate poeziile anterioare, o aranjare care , dupa parerea mea, fragmenteaza versul si ii ia din stralucire. Ma refer la aranjarea versurilor , nu la versuri in sine. Consider ca e in detrimentul poeziei, dar tu alegi . Sper ca nu am deranjat cu aceasta remarca.

Cu drag !
Adina Speranta
sâmbătă, 05 septembrie 2015