Poem confuz - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    marţi, 11 octombrie 2016

- Tăcerea toamnei doare ca o rană,
Ca un cuvânt de dincolo de moarte,
Când stăm cu vinul aburind în cană
Şi ne minţim că viaţa ne desparte,

Dar nu ne ţine teama în năvoade,
Ci numai gura putredă a lumii
Imaginând scenarii, episoade.
Îţi jur, iubite, noi suntem nebunii

Ce scriu prezentul cu peniţe-albastre,
Când vântul suflă frunzele, andante,
Pe corzi de suflet, visurile noastre
Se nasc arzând în „Edenul” lui Dante.

- E toamnă plumburie doar o dată
Și mustu’-l strecurăm prin poezie
Când gura mea adună fermecată
Din sânul tău ciorchinii copți în vie,

Povești ne spunem numai pe-nserate
La gura sobei, focul ne dezbracă,
Lumea-i nebună, plină de păcate,
Stă la ferestre, veştile le toacă.

Noi ne topim în anotimpu-n care
Pe țiglă ploaia picură andante,
Când flacăra ne cântă la picioare
Infernul e-un concept predat lui Dante.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulțumim, Agafia...
nutzu (autor)
marţi, 11 octombrie 2016


grazie, Lilika....
nutzu (autor)
marţi, 11 octombrie 2016


Sincere aprecieri. Este inepuizabil izvorul inspiratiei voastre, mereu ma surprindeti cu imagini noi.
Agafia
marţi, 11 octombrie 2016


..frumos !..cu placerea lecturii admiratie sincera..
Lilika
marţi, 11 octombrie 2016