Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXVI

De ce taci Dumnezeul meu?
Pe cer se-aduna norii
Mi-e drumul parcă tot mai greu
Suspin în suflet tot mereu

UNEORI

uneori,
pot fi aşa cum mă vezi tu...

Privind oceanul înserării
Simţind o caldă adiere
Smulgând veşmântul depărtării
Şi risipind parfum de miere,

Umbra
Steluța CRĂCIUN

Te uită, toamna plecă-n pas domol,

Când iarna mă așteaptă în tribună
Și înc-un an clepsidra a pierdut
Doresc iubito să mă ții de mână
Să-mi fie sărutarea-ți,singurul avut

Atomii mei au iubit atomii tăi
Încă de la început
Când eram praf de stele
Amestecaţi cu luna.

cirezi de nuci goneau desculțe-n păr
și umbra lor nu ne făcuse cruci
din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
nici ierbii calde nu-i eram năluci.

Sleit de puteri, se zbate-n agonie
Cu trupul încovoiat și aripi de hârtie
Perfect creionate-n nuanțe aurii
Cu ochii mari și negri, atât de grei, pustii.

Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.

Mă pierd ușor printre cuvinte
Și nu mai știu cum să le-adun,
Să fac din ele dalbe flori
Și-n păr sfios să ți le pun.

Plutești pe un nor de gânduri
și atingi pământul doar așa ...
la o intersecție de cuvinte.

JERTFA VIE
Esti printre noi si astazi, nevazut, Dar ochii nostrii sunt inchisi...sunt ochi de lut, Ne chemi sa ne sfintesti la Cina Vesniciei, Sa dai la fiecare o cheie a-mparatiei.
Si pentru fiecare om cu suflet ratacit, Te lasi, pe Crucea Suferintei, legat si pironit, Si pentru fiecare om, Tu, Jertfa vie, Te rastignesti din nou, la Sfanta Liturghie.
Si ne gatesti Ospatul si ne astepti cu dor, Sa dai din Painea Vietii, la orice muritor, Iar vinul ce-l imparti la toti, cu bucurie, Se face-n trupul nostru, Izvor de Apa Vie.

Vreau iar toamna
vântul piept sărac să-mi taie pe din două
şi să mă lase fără piele – vreau,
fără oase să rămân

Să nu distrugem visul,
Căci el va fi realitate;
Să nu distrugem zborul
Spre lumile înalte.

FASCINAŢIE

Mă fascinează pasărea în zbor,
Şi câteodată mă visez cocor,

când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu

Himera

Cum dor cuvintele de-o şchioapă
Ce dorm adesea-n mintea ta