Precum nenǎscuţii lumii - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    vineri, 05 februarie 2016

Sunt ce trebuia sǎ fiu ori aşa s-a întâmplat?
Gândul ǎsta m-a muncit, dar încǎ nu am aflat.
Setea lumii de-ar fi fost potolitǎ cu un vis
M-aş fi odihnit pe-o stea din grǎdina ,,Paradis”.


Trǎznetele obosite de-ale vântului schimbǎri
Conving zodiile reci sǎ vegheze peste mǎri
Sǎ nu fiu izvor secat în deşertul pǎmântiu
În care iluzii calde mǎ vor umple fistichiu.


Dacǎ viaţa ar avea sensul invers de acum,
Moartea, mama tuturor, ne-ar lǎsa singuri pe drum.
Disperaţi, debusolaţi ne-am întoarce în neant
Precum nenǎscuţii lumii în eterul ofertant.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.