Primăvară - Bucovu
Poezie adăugată de: BUCOVU

    marţi, 16 februarie 2016

primăvară

Văzduhul, orgă nebună,
bate vântul când e lună,
în adânc de apă vie
se văd umbre de stafie
şi-n lumina ce inundă
se zbat zeii în osândă
şi de-atâta cer şi soare
joacă inima şi sare,
zburdă falnic şi înoată
pe câmpia-nrourată.
Primăvară,-foc de-argint,
niciodată nu te mint,
faci ce faci şi mă aduni
dintre frunze şi furtuni
şi în luna lui april
mă faci să mă simt copil.
Lângă orga mea de lemn,
aş vrea ca să mor solemn,
sfâşiat de-atât tumult
lângă doina dedemult.
De tristeţe nimănui,
nici ce fac, nici o să spui,
în străluminarea mea
m-apasă armura grea,
ca o lebădă uşoară
aş vrea să păşesc în vară,
şi aşa, Doamne, zburând,
să-mi las pletele în vânt,
crengile să-mi înfrunzesc,
ca un dar dumnezeiesc.



vezi mai multe poezii de: BUCOVU




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte muzical poezia/doina. Cred ca ai un talent nativ pentru a scrie. Cred totodata ca ar trebui sa incerci sa dai coerenta mesajului pentru ca in versurile de mai sus mie imi pare ca treci prea usor de la noapte la zi , de la primavraa la armura si asa mai departe. Dar ai unele metafore superbe ("orga de lemn" ) si se simte usurinta de a rima si ritma. Mie imi place si te felicit pentru ca scrii.
stomff
marţi, 16 februarie 2016