Printre nori - Deznădejde - Th3Mirr0r
Poezie adăugată de: th3mirr0r

    vineri, 08 mai 2015

PRINTRE NORI
~ XXX ~



*** Deznădejde ***



Nu tot ce-a fost cândva sublim, ca floarea în grădină,
Spre soare şi-ar întoarce faţa, cu un surâs, din amintiri,
Precum nici omul, cu gândul spre divin, când se închină,
Urmând calea abruptă, fără de teamă, ori dezamăgiri;
Ci toate-n lume s-ar schimba, vreodat’, de ar iubi,
Tot meditând la pacea sufletului său, care-l îmbie? –
În deznădejdea sa, oare şi-ar deosebi
O umbră spre pământ, ori lanţul de robie?..



Unde sunt gândurile, împărţite prin colţurile lumii?
Mâhnitu-s-a sufletul meu, defragmentat –
Mă doare… să tot privesc spre stele
– iar ele, înmărmurite, în pofida vremii,
N-au mai luminat, ca altădat’
– şi am rămas fără de Dumnezeu, înlăcrimat…


Dar orişiunde-n calea cea abruptă, lumina înţelepciunii, îmi cade de pe frunte.
Cu zgomot înteţit, suspinul se răsfrange prin încheieturi, zvâcnind în fiecare venă;
Ascult tăcerea
– şi-un demon mă ajută, tot îndreptându-mă pe calea despărţirii,
prin pietrele mărunte –
Sunt eu, cel hăituit, când trupul mi se frânge.
Într-o cădere lentă, pierd lupta din arenă...



©Th3Mirr0r



vezi mai multe poezii de: th3mirr0r




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

O acceptare , o renuntare !
Adina Speranta
joi, 14 mai 2015


Ce-mi presara Dumnezeu in calea-mi, aia urmez.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
vineri, 08 mai 2015


Ai un drum minunat inainte.
stomff
vineri, 08 mai 2015