Printre nori - Urlă vântul, draga mea - Th3Mirr0r
Poezie adăugată de: th3mirr0r

    miercuri, 06 mai 2015

PRINTRE NORI

~ XVIII ~



*** Urlă vântul, draga mea ***



Atunci când totul se destramă,
Cu firele de iarbă plecate la pământ,
Se naşte strop de ploaie – doar o teamă
Că urlă iarăşi vântul, blestemând…
Poate s-ar stinge o durere prin frunze arămii
Aprinse-n rotocoale, de-o sadică plăcere,
Dar totul încetează – nu-i loc de bucurii,
Iar cerul, n-are soare, ci oază de durere.



Se prind în lanţ, ispitele de rămurele frânte,
În zumzet de albine care-şi caută polenul,
Dar cad în şanţ, cu tot cu florile mărunte –
Un tunet, se amestecă – şi urlă vântul; ah, destinul!..
Poate de s-ar ascunde fiece privire, din calea sa,
La semn de ceas potrivnic, lumina brăzdând cerul
Şi dând de ştire că nimic nu s-ar schimba,
Nici însăşi timpul – pământul i-ar cere ajutorul…


Urlă vântul, draga mea – e îndurerat de-a noastră despărţire…


©Th3Mirr0r



vezi mai multe poezii de: th3mirr0r




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ma bucur sa citesc un comentariul al dragului nostru Critic in versuri, versuri, care –dupa parerea mea- sunt de o frumusete aparte. Eu consider ca v-ati ridicat la inaltimea confratelui si ati raspuns asa de frumos.
Sunt incantat sa citesc comentariile dumneavoastra…si parca nici ‘’ altoirea’’ in frumos practicata de dumneavoastra nu e asa de dureroasa cand este scrisa de un suflet blind ca al domniei voastre. Cu toate ca eu am primit calificative mai mereu negative, si am fost facut si lautar, pentru mine ‘’ altoirea’’ dumneavoastra reprezinta o onoare. Si nu numai pentru mine. De fiecare data ati fost obiectiv cu oricare dintre confratii de pe acest site. Comentariul de astazi mi se pare asa de frumos….si parca sunt invidios ca nu mi-a fost adresat mie acest comentariu.
Sfaturi de genul :
‘’ Că scrii bine, n-am ce zice, însă eu atât îţi zic:
Nu forţa lăstarul vara! Este crud, şi pur, şi mic.’’
ma incanta si , repet, regret ca nu mi-au fost adresat mie.
La fel si lauda dumneavoastra este plina de lumina si asaza frumosul in cuibul lui firesc:
‘’ Poezia ta-i frumoasă, cu izvoare vii, adânci
Ca o apă care cântă peste harpele de stânci.’’

Sau alt mod de a lauda frumosul….
‘’ Versul tău îmi intră-n suflet şi cu sufletul te plac’’
Sincer ma bucur sa citesc versuri scrise de dumneavoastra si pana acum am citit doar acele indrumari sa citim din Tagore, Shakespeare, etc, etc…tot in versuri…si la fel de luminoase.
De data asta, ati scris asa de frumos, sfaturi de om cu suflet blind:
‘’ Dar te urcă-n lanul verde unde versul are rost
Şi la virgule ia seama şi mai ţine şi tu post.’’
Superb raspunsul dumneavoastra.
Ma bucur de revenirea dumneavoastra pe ramul frumosului si sper ca sunteti bine dupa problemele medicale care v-au tinut departe de noi.
Va pretuiesc si va astept cu drag si pe la poarta sufletului meu. Sigur deschid poarta si va invit sa beam impreuna cu Dumnezeu un ceai tacut la masa sufletului.

PS. cer scuze ca postez acest comentariul aici, dar aici v-am gasit versurile domnule Critic.
ROLEA NICOLAE
marţi, 12 mai 2015


Criticule > Cea mai criticată poezie

Cea mai criticată poezie
Care le-a fost dată
A fost o coală de hârtie -
Era sensibilă, imaculată.


2008 ©Th3Mirr0r - Satiră şi umor

In rest, asupra criticii, n-am de spus decat..

https://th3mirr0r.wordpress.com/pentru-ai-mei-critici/

Cu acelasi respect,

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015


Văd mai multe ‘’hule’’ chiar în versul alb şi ‘’hâd’’
Dar te asigur că de dragu-ţi nici măcar nu pot să râd,
Dacă tu nu vezi greşeala... atunci eu te iert, voit,
Dar de scrii cu bună ştiinţă... vei fii aprig altoit...

Dacă pentru ţine-i joacă şi te simţi un peşte-n lac
Versul tău îmi intră-n suflet şi cu sufletul te plac,
Dar te urcă-n lanul verde unde versul are rost
Şi la virgule ia seama şi mai ţine şi tu post.

De pronume n-am ce zice, îl aprinzi pe unde vrei
Numai să iei comentarii, unele fără temei...
Mă surprinde, şi văd bine, că nu vrei să te îndrepţi
Şi ei critică în tine ca flotila vântu-n piepţi...

Însuşi şade lângă însăşi în acelaşi gen, cu foc
Şi dacă te lasă rece... nu mai comentez deloc.
CRITICUL BLIND
luni, 11 mai 2015


O, dar limba, ce e oare, daca nu inraurirea
Dintr-a suflului vapaie, subt adancurile vietii,
Cum putea-voi a schimba, santa-i fila-n faurirea
Unei clipe din genune, din stalcirea cari mi-o tii?!
Ca nicicand, n-am schimbat cursul, unei alte fericiri,
Nici sa fi adus amarul, ori sa fi spurcat vreo cruce,
Cand strambatu-mi-am doar leagan, intru vecinici adormiri,
Ca o stanca la hotarul unde curgerea-mi, s-o duce!..
Au eu limba, de-am stalcit-o, vezi vreo hula-n versu-mi had?!
Simti cumva c-am ponegrit-o, aruncand ofranda-n laturi?..
Fi-mi-ar strambatatea-n ceasu-i, un mormant, spre cari sa rad,
Mistuindu-ma in glasu-i, mort si viu,- cu ea, alaturi!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015


De stâlceşti limba română forţând versu-ţi auriu
Fraza ta o să rămână ca un mort cu trupul viu.
Că scrii bine, n-am ce zice, însă eu atât îţi zic:
Nu forţa lăstarul vara! Este crud, şi pur, şi mic.
Tu voit induci greşeala? Fie! Dacă asta vrei,
Dar mă doare că la tine sună glas de clopoţei.
Poezia ta-i frumoasă, cu izvoare vii, adânci
Ca o apă care cântă peste harpele de stânci.
CRITICUL BLIND
luni, 11 mai 2015


Criticule > cand eu insumi, cat prin lume, ca sa vad cum insasi ea, n-are chip, cum nici chiar nume, ca sa-si afle-n seva vietii, un copac, mai roditor - "Insati tu, asa departe, cand sa-ti masur a ta jertfa, cand noi insine, nu credem intr-o racla de cutume" - parca ma trezesc, graind, tot privind copacul fraged - si nici ca mai iau aminte, de-i cumva strain de mine, ori vreo ramura sucita, spre gresala mea, voita... caci el, insusi, cum ea insasi, ma privise, plin de dor... poate-poate, doar i-as spune.. cum eu insumi voi.. sa mor...

Adina > da, oare.. cat de mult, doare.. despartirea?!.. si care despartire, oare, doare, mai tare? cea de lucrurile lumesti? ori, de cele ceresti?


Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 11 mai 2015


'' Nici însăşi timpul – pământul i-ar cere ajutorul…''

Copacul se poate privii si din interior prin seva cuvintelor infrunzite...
CRITICUL BLIND
luni, 11 mai 2015


Furtuna , stropi de teama , frica de blestem ...Sumbru , dureros , sinistru ...
Atat de mult doare despartirea ?
Adina Speranta
luni, 11 mai 2015


Mirela > dupa gandu-ti, dupa firea-mi.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
miercuri, 06 mai 2015


Frumos poemul, plăcută lectură.
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015


Mihai / Sebastian > de asemenea, va multumesc pentru lectura.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
miercuri, 06 mai 2015


Foarte frumos .....multumesc pentru delectare.
sebastian
miercuri, 06 mai 2015


Foarte profund!
mihai
miercuri, 06 mai 2015


Maria / Stomff > multumesc pentru lectura.
Cat despre ritm - nu urmaresc prozodia. Doar vantul, frangand ramurelele. Aruncandu-le-n sant, cu albinele.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
miercuri, 06 mai 2015


Frumos dar poate un pic de atentie la pierderile de ritm ar aduce un plus.
stomff
miercuri, 06 mai 2015


Iarasi o poezie superba..
maria
miercuri, 06 mai 2015