Proaspătul erou - florianruse
Poezie adăugată de: florianruse

    luni, 23 noiembrie 2015

Gânduri agățate direct de tavan,
luând forme-ascuțite de stalactite,
și-au desăvârșit ieri mai vechiul lor plan
de-a mă țintui-n pat o-ntreagă noapte -
înfigându-se dureros în carne,
momindu-mi cu-alianța deprimarea,
recunoscută c-ar ști cel mai bine
cum să îmi zgândăre singurătatea…

Ele-mi cereau, firește, -un absurd tribut,
lucru ce m-a-mpins să le declar război;
și așa, de zor, să sap, am început,
tranșee, tolănit cu totu-n noroi,
nebun de gelozie pe-ăl care-am fost
când te-aduceam încetișor la pieptu-mi…
sau, când deși te știam, cred, pe de rost,
tot întârziam, privind vrăjit cum dormi.

Pe câmpul înspăimântătoarei lupte,
față de tine, atât de departe,
mai erau câteva flori ofilite
de-o lună prea curioasă trădate...
Gândeam, la-nceput, a le dinamita,
îns-am sfârșit făcând un ceai din ele,
pentru-a-l bea, nu doar în amintirea ta,
ci și ca leac singurătății mele...

…zadarnic…

(…nu îndrăznisem să le smulg cu totul,
iar restul lor gusta încă pământul...
Cel mai probabil, de-aia somniferul,
nu și-a facut, de nici un fel, efectul.)

"Un vast câmp de luptă și un biet erou,
într-o bătălie, clar, disperată",
cam acesta este, patul meu, mai nou,
iubita mea, de când tot ești plecată.



vezi mai multe poezii de: florianruse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.