Proaspătul erou - florianruse
Poezie adăugată de: florianruse

    luni, 23 noiembrie 2015

Gânduri agățate direct de tavan,
luând forme,-ascuțite, de stalactite,
și-au desăvârșit ieri mai vechiul lor plan
de-a mă țintui-n pat o-ntreagă noapte -
dureros înfigându-se în carne,
momindu-mi cu-alianța deprimarea,
recunoscută c-ar ști cel mai bine
cum să îmi zgândăre singurătatea…

Firește, ele-mi cereau un absurd tribut,
lucru ce m-a-mpins să le declar război;
și așa, de zor, să sap, am început,
tranșee, tolănit cu totu'-n noroi,
nebun de gelozie pe-ăl care-am fost
când te-aduceam încetișor la pieptu-mi…
sau când chiar dacă te știam pe de rost,
tot întârziam privind vrăjit cum dormi.

Pe câmpul înspăimântătoarei lupte,
față de tine, atât de departe,
mai erau câteva flori ofilite
de-o lună prea curioasă trădate...
Gândeam, la-nceput, a le dinamita,
îns-am sfârșit făcând un ceai din ele,
pentru-a-l bea, nu doar în amintirea ta,
ci și ca leac singurătății mele...

…zadarnic…

(…nu îndrăznisem să le smulg cu totul,
iar restul lor gusta încă pământul...
Cel mai probabil, de-aia somniferul,
nu și-a facut, de nici un fel, efectul.)

"Un vast câmp de luptă și un biet erou,
într-o bătălie, clar, disperată",
cam acesta este, patul meu, mai nou,
iubita mea, de când tot ești plecată.



vezi mai multe poezii de: florianruse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.