puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    miercuri, 24 februarie 2016

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist şi incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere

era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului şerpuia
un şal tricotat
nu era frig
cuceritor şi irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătuşa vederea
simţeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare

toate aceste lucruri erau lângă mine
şi Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru şi mi-e frică

iubesc locul acela şi toate aromele de cafea
care se pierd în mine

dimineaţa mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric şi aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu şi imaginea aceea

prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri şi privesc

oraşul pare un ghemotoc de ziare vechi
ţin pumnii strânşi şi încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu

în toată graba asta doar eu şi Ana

geamul începe să trepideze
în acelaşi timp se închid uşile
şi trenul pleacă
în fiecare dimineaţă pleacă

s-au epuizat toate argumentele

nimeni şi nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aş fi vrut să fiu acolo
dar în sfârşit e mult
prea târziu

cafeaua a dat în foc

jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

m.loghin,
mă bucur că textul meu ţi-a atras atenţia şi te-a făcut ca să revii în pagină

mii de mulţumniri
teodor dume (autor)
vineri, 26 februarie 2016


cati g.
mulţumesc pentru sinceritate

stimă
teodor dume (autor)
vineri, 26 februarie 2016


gabriela,m
ai mare dreptate

mulţumiri
teodor dume (autor)
vineri, 26 februarie 2016


Am apucat să citesc poezia aceasta minunată încă de când ai postat-o, dar n-am apucat să-ţi spun şi cât de mult îmi place.
O fac acum. Îmi place mult de tot!
M.Loghin
vineri, 26 februarie 2016


O poezie de mare clasa,se vede ca stii sa incadrezi perfect cuvintele alese.
Cati Gheorghe
joi, 25 februarie 2016


Cuvintele cântăresc mai mult decât credem noi, uneori. Frumos ai scris
gabriela
joi, 25 februarie 2016


aurel auraş,
da, o poveste adevărată...
tare mulţumesc
teodor dume (autor)
joi, 25 februarie 2016


alex marian,
un cititor care mă onorează.

mulţumesc frumos
teodor dume (autor)
joi, 25 februarie 2016


mirimirela,
da, acest text poate naşte sensuri. mă bucur că ai descoperit unul dintre ele
teodor dume (autor)
joi, 25 februarie 2016


george,
sunt onorat de trecerea şi aprecierea ta.

multă stimă
teodor dume (autor)
joi, 25 februarie 2016


mona,
mă bucur că ţi-a plăcut şi că urmăreşti fiecare text postat.

cu sinceritate,
teodor dume (autor)
joi, 25 februarie 2016


Frumoasă poveste.
Vă felicit!
ALapis
joi, 25 februarie 2016


Un poem foarte frumos, mă bucur că vă recitesc, ideea principală care reiese este că noi suntem doar în trecere pe aici...
alex marian
joi, 25 februarie 2016


Deși când am început să citesc poezia, am făcut o cu un oarecare scepticism, a sfârșit prin a mi plăcea. Este interesant și mesajul spre a fi inclusă în temă.
Chiar mi a plăcut. Felicitări !
mirimirela
miercuri, 24 februarie 2016


Un poem meditativ pe care trebuie sa-l citesti in liniste.
Felicitari Teodor Dume!
george
miercuri, 24 februarie 2016


Urmaresc fiecare poezia a dvs pe site si ma bucur cand puneti ceva nou,
Admiratie pentru versul de mai sus
MONA
miercuri, 24 februarie 2016