O, pământule... - Rabindranath Tagore
Adăugat de: Gerra Orivera

O, pământule, răbdătoarea şi întunecata mea mamă,
bogăţia ta nu este nesfârşită.
Tu te oboseşti să-ţi hrăneşti copiii;
dar hrana este rară.
Bucuriile pe care ni le dărui nu sunt
niciodată desăvârşite.
Jucăriile pe care tu le închipui pentru copiii tăi
sunt fragile.
Tu nu izbuteşti să mulţumeşti nesăţioasele
noastre nădejdi.
Dar te voi tăgădui eu pentru toate acestea?

Zâmbetul tău umbrit de către suferinţă este dulce
ochilor noştri.
Dragostea ta, care nu cunoaşte împlinire,
este scumpă inimii noastre.
Sânul tău ne-a hrănit cu viaţă şi cu nemurire,
de aceea veghezi asupra noastră.
De veacuri tu compui armonii de culori şi de cântece
şi cu toate acestea paradisul tău
nu-i decât o tristă înseilare.
Plăsmuirile tale de frumuseţe sunt învăluite
în ceţuri de lacrimi.

Am să-mi revărs cântecele în inima ta mută
şi iubirea în iubirea ta.
Am să te ador prin faptă.
Am văzut duioşia chipului tău
şi mi-e dragă ţărâna ta săracă,
Pământule – Mamă!



vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.