Bătea vântul dinspre râu.
Zăcea casa rece, pustie.
Bătea vântul dinspre
râu izbind în casă.
În casă intrai, fără ușă.
Acolo era doar un pat.
În patul cel gol am intrat
și părăsit.
Bătea vântul dinspre râu izbind în pat.
Și capul meu, ochii-amândoi
dormiră pe-a patului pernă.
Iar vântul bătea și bătea
izbind în pernă.
Și tot bătea bătând vântul mereu,
în ochi îmi aduse și zorii.
Și iată că-n zori o văzui,
văzui o năpârcă dormind
sub pernă
Bătea vântul dinspre râu,
sub pernă izbea șuierând.
Traducere Geo Dumitrescu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti