Văzute de îngeri, vârfurile arborilor, poate
sunt rădăcini ce beau din nori;
și din pământ, rădăcinile fagului, toate
sunt pentru ei tăcute sărbători.
Pentru ei pământul nu-i lumină
în fața cerului – plin ca un pământ?
Acest pământ fierbinte în care suspină,
lângă izvoare, uitarea celor ce mai sunt.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke