Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoare
şi-aripa ta-n bătaie mă răneşte.
Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare?
cu nopţile? cu ziua care creşte?
Iubită, casă, n-am ca să trăiesc,
şi nici un loc al meu, să stărui,
iar lucrurile toate, cărora mă dărui,
devin bogate şi mă cheltuiesc.
traducere de Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.